Un avocat de 25 de ani a refuzat să primească cea mai înaltă decorație a Imperiului Austriac în 1849 - "Națiunii să i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu", a spus Avram Iancu împăratului Franz Joseph, refuzând și a doua oară în 1852 să se întâlnească cu el.
În 1852, în Munții Apuseni, undeva între Vidra și Câmpeni, se întâmpla ceva fără precedent în istoria Imperiului Austriac. Tânărul împărat Franz Joseph, în vârstă de 22 de ani, considerat cel mai puternic monarh al Europei Centrale, modifica personal traseul vizitei sale oficiale prin Transilvania - special pentru a-l putea întâlni pe un avocat român necunoscut, Avram Iancu, "Crăișorul Munților". Era recunoașterea politică supremă a contribuției moților la salvarea Imperiului Austriac în Revoluția din 1848-1849. Pe 21 iunie 1852, împăratul prânzea pe Muntele Găina, trecea prin Vidra, înnopta la Câmpeni. Era invitația oficială pentru întâlnirea cu Avram Iancu. Răspunsul lui Iancu - refuz categoric. Pentru a doua oară respingea pe împărat, după ce în 1849 refuzase decorația imperială în mod public la Viena. Era cea mai mare dovadă de demnitate din întreaga istorie a relațiilor dintre Imperiul Habsburgic și națiunea română.
Totul începuse în 1824, când se năștea Avram Iancu în satul Vidra de Sus din Munții Apuseni, județul Alba. Familie de moți înstăriți. Tatăl - Alisandru Iancu, pădurar și ulterior jude domenial. Mama - Maria Gligor. Frate mai mare - Ion (devenit preot). Familia avea o situație materială bună, ceea ce a permis copilului să primească educație europeană completă. Școala primară - Poiana Vadului și Abrud. Gimnaziul inferior - Zlatna. Gimnaziul superior - prestigiosul Liceu Piarist din Cluj (instituție catolică elită). Din 1844 - Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj. Din 1846 - cancelarist (asistent juridic) la Târgu Mureș. Examenul de avocat - 1848. Avea 24 de ani.
Revoluția de la 1848 l-a surprins pe Iancu lucrând ca avocat la Târgu Mureș. Vestea evenimentelor din Viena și Pesta din martie 1848 ajunge rapid în Transilvania. Tânărul Iancu - imediat entuziasmat de ideile liberale. Doar că observa ceva esențial - revoluționarii maghiari (mulți dintre ei mari proprietari de pământ) refuzau să discute abolirea iobăgiei. Era situația majorității populației române din Transilvania - iobagi pe pământurile aristocrației maghiare. Pentru Iancu, revoluția adevărată era abolirea iobăgiei și recunoașterea drepturilor naționale ale românilor. Revoluția maghiară - era doar pentru aristocrația ungară. Era prima dată când marele lider începea să-și formeze propria viziune politică.
Adunarea Națională de la Blaj - 30 aprilie 1848, prima manifestație românească. Iancu - 24 de ani, avocat, organizator principal. A doua adunare - 15-17 mai 1848 - peste 40.000 de români (numărul exact "câmp libertății"). Participanți excepționali - Alecu Russo, viitorul Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Brătianu (Țara Românească), A.T. Laurian, I. Maiorescu. Iancu - una dintre vocile principale. A treia adunare - 15-23 septembrie 1848 - 6.000 de moți aduși personal de Iancu, "ca o armată". Era moment în care Iancu trecea de la revoluționar civil la lider militar.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna în primăvara lui 1848 ca un avocat de 24 de ani din Vidra de Sus să se ridice în fața a 40.000 de țărani moți pe Câmpia Libertății din Blaj și să strige cu voce hotărâtă "Voi sunteți poporul!" - exact aceasta a fost momentul nașterii unei legende, momentul când un tânăr necunoscut a fost recunoscut instinctiv de mulțimile dezarmate ca singurul lor lider posibil împotriva opresiunii ungare.
Faimoasa expresie a lui Iancu - "Nu cu argumente filozofice și umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horea". Era referința directă la liderul răscoalei țărănești din 1784 (Horea, Cloșca și Crișan). Iancu se vedea ca succesorul direct al lui Horea, lider al moților care luptau cu armele pentru drepturile lor. Cuvinte celebre - "Uitați-vă pe câmp, românilor, suntem mulți, ca cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari, ca Dumnezeu e cu noi". Era cuvântarea lui de Blaj, mai 1848. Mulțimea s-a aprins. Era momentul în care Iancu primea oficial titulatura de "Crăișorul Munților" (Prințul Munților) - dată de moții înșiși, nu de autoritățile imperiale.
Tabăra română s-a împărțit în două direcții. Iancu și moții apuseni - alianță cu Austria împotriva Ungariei. Argumentul lui Iancu - "ungurii au refuzat drepturile politice pentru români, în timp ce Casa imperială austriacă i-a recunoscut pe români ca națiune politică". Pe 19 octombrie 1848, Iancu mobiliza oficial trei tabere militare în Munții Apuseni: la Bistra (sub tribunul Alexandru Bistran), la Câmpeni (sub tribunul Nicolae Corcheș), la Bucium (sub vicetribunul Dionisie Popoviciu). Total - 4.000 de moți înarmați cu puști, lănci, topoare. Era nucleul Legiunii "Auraria Gemina" (Aurul Geamăn - referință la bogățiile aurifere ale Apusenilor).
Bătăliile din Apuseni au fost epice. La Iara - una dintre cele mai eroice bătălii din istoria Ardealului. Trupele moților conduse de Clemente Aiudeanu, Dionisie Telechi și Ion Galgoti înving avangarda gardiștilor maghiari. Atacul lăncierilor moți - decisiv. Honvezii și husarii fug, lăsând în urmă 121 morți și 15 răniți. La Vârful Bătrânii - 6 ore de luptă, ungurii sunt înfrânți. La Abrud (iunie 1849) - bătălie majoră, armata maghiară pierde peste 500 de soldați și se retrage. La Fântânele - "defileul libertății" unde moții au săpat tranșee și au respins multiple atacuri ungare. Costul uman pentru moți - mii de morți, sate arse, biserici distruse. Costul pentru unguri - exact ca cel al românilor.
Salvarea Vienei prin Apuseni - episod istoric crucial. În iulie 1849, când armatele revoluționare maghiare conduse de generalul Bem amenințau Imperiul Austriac, Iancu și moții lui țineau ocupată o parte considerabilă a forțelor maghiare în Munții Apuseni. Era exact ce era necesar pentru ca armata țaristă (chemată în ajutor de Franz Joseph) să poată interveni decisiv. Pe 13 august 1849, la Șiria, trupele revoluționare maghiare capitulau în fața armatelor combinate austro-ruse. Imperiul Austriac era salvat. Rolul moților lui Iancu - reconcuit oficial de istoricii imperiali ca decisiv pentru victorie. Fără ei, Bem ar fi putut elibera Viena și Imperiul s-ar fi prăbușit.
Recompensa promisă de împărat - decorația imperială și recunoașterea drepturilor naționale ale românilor. În toamna lui 1849, Iancu este invitat la Viena pentru ceremonia oficială. Își ia 10 luni de drumuri pentru a ține legătura cu autoritățile imperiale. La Hofburg, în prezența celor mai puternici aristocrați ai Imperiului, Avram Iancu este chemat să primească decorația. Refuzul - public, categoric, istoric. "Națiunii să i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Era una dintre cele mai dramatice replici diplomatice ale secolului XIX. Curtea Imperială - șocată. Niciun supus nu refuzase vreodată o decorație imperială. Era violare a etichetei monarhice. Dar Iancu nu accepta compromisuri.
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii Franz Joseph, tânărul împărat de 19 ani al Imperiului Austriac, în octombrie 1849, să primești în audiență la Hofburg pe avocatul român de 25 de ani care îți salvase coroana cu trupele lui de țărani moți, să-i oferi cea mai înaltă decorație imperială a Imperiului tău, și să-l vezi refuzând-o public spunând că o va lua doar dacă promisiunile politice sunt respectate - exact aceasta a fost umilirea diplomatică pe care moțul din Vidra de Sus a impus-o celui mai puternic monarh al Europei Centrale, demonstrând că românii nu pot fi cumpărați cu medalii de aur.
Imperiul Austriac nu a respectat niciuna dintre promisiunile făcute românilor. După victoria din 1849, drepturile naționale promise au fost amânate, apoi anulate. În 1860, Transilvania este reincorporată administrativ cu Ungaria. În 1867 - "Compromisul" austro-ungar (Ausgleich) - Transilvania devine integral parte a Ungariei (Regatul Austro-Ungariei). Romanii din Transilvania - din nou minoritate fără drepturi politice. Toate jertfele moților lui Iancu - rolite. Toate promisiunile lui Franz Joseph - încălcate. Era trădarea istorică a națiunii române de către aceeași Casă Imperială pe care o salvase în 1848-1849.
A doua oară Iancu refuză imperiul - 1852. Când Franz Joseph vizitează personal Transilvania, modifică special traseul pentru a-l întâlni pe Crăișorul Munților. Pe 21 iunie 1852, împăratul prânzează pe Muntele Găina (sărbătoarea anuală a moților), trece prin Vidra, înnoptează la Câmpeni. Iancu - refuză categoric întâlnirea. Nu vrea să-l vadă pe împăratul care l-a trădat. "Cum poți strânge mâna celui care a călcat în picioare poporul tău?", spunea unui prieten. Era acea mândrie absolută a omului care a riscat totul pentru o cauză și a primit doar minciuni în schimb. Curtea Imperială - din nou stupefiată. Refuzul lui Iancu de a-l întâlni pe împăratul propriei sale loialități a intrat în istoria diplomatică europeană ca un act fără precedent.
Boala mintală a lui Iancu a început din 1850. Depresie cronică profundă, dezamăgire totală față de promisiunile încălcate, durere pentru sacrificiile inutile ale moților lui. În 1850 își scrie testamentul - "Ultima mea voință". Cuvintele finale - "Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, ca speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica". Era trista premoniție a unui om care a înțeles că totul a fost zadarnic. În următoarele două decenii ale vieții - tot mai retras, tot mai bolnav mintal. Umblă din sat în sat prin Apuseni, dezordonat, vorbește cu sine însuși, suferă crize de furie. Moții îl protejează, îl hrănesc, îl adăpostesc, dar nimeni nu mai poate să-l ajute.
Iubita maghiară a lui Iancu - episod tragic. Johanna ("Háni") Farkas, fiica avocatului Tamás Farkas din Abrud, născută în 1834, cu 10 ani mai tânără decât Iancu. Relație romantică intensă în 1847-1848. În mai 1848, când maiorul Imre Hatvani intră surpriză în Abrud pentru a-l aresta pe Iancu (care se afla în casa avocatului Farkas), Háni îl salvează personal. Îl previne, îl roagă să fugă, îl conduce prin grădina din spatele casei. Iancu părăsește Abrudul în ultima clipă. Își salvează viața. Războiul civil din 1848-1849 ridică o prăpastie nepoduibilă între cei doi. Háni - unguroaică din familie maghiară. Iancu - lider al românilor împotriva ungurilor. Niciodată nu se mai văd. Háni rămâne în Abrud, se căsătorește cu un alt ungur, are copii. Iancu - rămâne celibatar toată viața.
Pe 10 septembrie 1872, în satul Baia de Criș, Hunedoara, Avram Iancu este găsit mort. Avea 48 de ani. A fost găsit cu privirea încremenită spre cer, sub strenia unei claie de fân, în ograda casei unui prieten. Cauza morții - moarte naturală în somn (pneumonie cronică agravată de depresia profundă). Înmormântat la Țebea, lângă "Gorunul lui Horea" - copacul sacru sub care Horea adunase oamenii pentru răscoala din 1784. Era cel mai potrivit loc - sub copacul sfântului care îl inspirase toată viața. Înmormântarea - mii de moți de pretutindeni din Apuseni. Plâns colectiv. Cele mai impresionante elogii - de la liderii românilor din toate provinciile.
Astăzi, când mergi la Țebea (lângă Brad, Hunedoara) și vezi mormântul lui Avram Iancu lângă "Gorunul lui Horea" - copacul sfânt sub care s-a adunat tradiția revoluționară a românilor din Apuseni - e aproape imposibil să ne imaginăm că aici odihnește avocatul tânăr care a refuzat în 1849 cea mai înaltă decorație a Imperiului Austriac, omul care a salvat coroana lui Franz Joseph cu trupele lui de țărani moți și a fost trădat în schimb, Crăișorul Munților care a preferat să moară nebun și sărac în Apuseni decât să accepte mincinoasele promisiuni imperiale. Iar când vezi astăzi ceremonia anuală din septembrie de la mormântul lui de la Țebea, cu mii de români îmbrăcați în costume tradiționale moțești cântând "Pe-al nostru steag e scris unire" și depunând flori, înțelegi că Avram Iancu nu a fost doar un revoluționar - a fost simbolul perfect al felului cum un singur om cu demnitate poate refuza public cea mai mare putere a Europei pentru că drepturile poporului său nu au fost respectate. Avocatul de 25 de ani din Vidra care a stat în picioare în fața împăratului Franz Joseph și a spus "Nu" - cuvântul care a definit pentru totdeauna cum trebuie să se poarte un lider adevărat al românilor. 2024 - Anul oficial Avram Iancu (200 de ani de la naștere). 2026 - Crăișorul Munților rămâne cea mai luminoasă figură a Revoluției pașoptiste din Transilvania, omul care a refuzat decorația imperială pentru drepturile națiunii sale.