Inovația sa nu era un simplu scaun, ci un mecanism complex denumit oficial „cabină catapultabilă”. Conceptul presupunea ca scaunul pasagerului sau al pilotului să fie integrat într-o celulă independentă, separată inteligent de restul fuselajului avionului. În cazul unei avarii grave, această cabină putea fi detașată mecanic de aeronavă printr-o simplă manevră, având propriul sistem de parașute care se deschidea automat pentru a asigura o coborâre lentă și în perfectă siguranță pe pământ. Era o soluție tehnică uluitor de avansată pentru acea epocă, menită să elimine panica totală și dificultatea săririi manuale dintr-un avion aflat în picaj necontrolat.
Brevetul pentru această invenție salutară a fost obținut în Franța, în anul 1930, după ce Anastase Dragomir a demonstrat practic viabilitatea proiectului său în fața experților internaționali din domeniu. Momentul istoric al validării absolute a avut loc cu un an înainte, în 1929, pe aeroportul Orly de lângă Paris. Acolo, sistemul a fost testat cu succes în zbor real, cabina fiind eliberată dintr-o aeronavă de la altitudine și aterizând lin, demonstrând lumii că moartea în aer poate fi evitată. Acest succes monumental a fost repetat ulterior și în România, la aeroportul Băneasa, unde zborurile de testare au confirmat încă o dată fiabilitatea mecanismului gândit de inginerul român.
Deși invenția sa a fost privită inițial cu fascinație, implementarea ei pe scară largă a întâmpinat rapid obstacole financiare și tehnologice specifice perioadei interbelice. Aviația comercială abia se contura, iar costurile modificării structurale a aeronavelor pentru a include cabine detașabile grele erau considerate prohibitive de către constructorii vremii. Totuși, ideea lui Dragomir a rămas ferm documentată în istorie și a servit drept inspirație fundamentală zeci de ani mai târziu, când aviația militară supersonică a realizat că un sistem de ejectare rapidă este absolut vital pentru supraviețuirea piloților de vânătoare.
De fiecare dată când un pilot militar trage de mânerul de catapultare și supraviețuiește exploziei unei aeronave în flăcări, o parte din acel miracol tehnologic îi este datorată lui Anastase Dragomir. Pionieratul său demonstrează clar cum o idee născută din dorința de a proteja viața umană poate transcende epoca în care a fost creată. Chiar dacă tehnologia a evoluat enorm de la mecanismele sale mecanice din anii 1930, principiul de bază al separării rapide și sigure a omului de mașinăria condamnată rămâne neschimbat, consacrându-l pe inventatorul român drept un vizionar incontestabil al siguranței aeriene 2globale.