Intangibil..
Vântul pare a fi o companie grăbită, cu o țigară aprinsă și un ochi întredeschis aș putea privi în flăcări fără a clipi sau a-mi răsuci geometric corpul.
O edificare pregnantă, un răgaz între doua ciocane programate psihic să aplatizeze conștiința morbidă din când în când..
Cu secvențe suportabile, la limita evaporarii nervilor sau o frecvență ce ar putea modifica totalmente un ADN uman.
Să ne lamentăm împreună , nu ar fi nimic antagonic în concordanță cu activitățile moderne,
Câteva tonuri eterogene,
Pe alocuri niște dezacorduri sunând a niște note nereușite și rar o schimbare de decor ori o pauză venite după virgula unui numitor comun.
Dar ca deznodământ același haos un viciu murdar spălat uneori doar pentru a-i uda rădăcinile.