În vara anului 1968, într-un oraș liniștit de la poalele Carpaților, avea loc un eveniment care avea să schimbe pentru totdeauna istoria industriei românești. La Mioveni, localitate cunoscută atunci sub numele de Colibași, ieșea de pe linia de producție primul automobil fabricat în serie în cadrul noilor Uzine Dacia. Puțini dintre cei prezenți puteau anticipa că acea fabrică avea să devină una dintre cele mai importante întreprinderi din România și că numele „Dacia” avea să fie rostit, peste decenii, de milioane de oameni din întreaga lume.
Povestea începe în anii ’60, într-o perioadă în care România își propusese să accelereze industrializarea și să demonstreze că poate construi produse complexe, comparabile cu cele din Occident. Conducerea țării căuta un partener străin care să ofere tehnologia necesară pentru dezvoltarea unei industrii auto moderne. După negocieri îndelungate, alegerea a căzut asupra constructorului francez Renault, unul dintre cele mai respectate nume din industria automobilului european.
Astfel, în 1966, a fost semnat acordul de colaborare dintre statul român și Renault, iar la Colibași au început lucrările pentru construirea unei uzine moderne. Investiția era uriașă pentru acea perioadă. România nu construia doar o fabrică, ci încerca să creeze un întreg ecosistem industrial în jurul automobilului: furnizori de componente, ateliere specializate, școli profesionale și rețele de distribuție.
Primul model produs a fost Dacia 1100, lansat oficial în august 1968. Era, de fapt, o versiune a modelului Renault 8 și reprezenta pentru români o adevărată fereastră către lumea modernă. Automobilul era elegant pentru standardele vremii, avea motor amplasat în spate și oferea un nivel de confort pe care puțini români îl experimentaseră până atunci.
Însă adevărata legendă avea să apară un an mai târziu.
În 1969, uzina lansează Dacia 1300.
Inspirată din Renault 12, mașina avea să devină unul dintre cele mai puternice simboluri ale României comuniste și, în același timp, unul dintre cele mai longevive automobile produse vreodată în Europa.
Pentru milioane de români, Dacia 1300 nu a fost doar o mașină.
A fost un vis.
În anii comunismului, deținerea unui automobil reprezenta un semn de prosperitate și de statut social. Oamenii economiseau ani întregi pentru a-și cumpăra o Dacie, iar listele de așteptare puteau dura chiar și câțiva ani. Existau familii care depuneau banii în avans și așteptau cu emoție momentul în care primeau vestea că automobilul lor era gata.
Pentru generații întregi, Dacia 1300 a însemnat prima vacanță la mare, primul drum spre munte, prima excursie cu familia și primele aventuri pe șoselele României.
Imaginea unei Dacii încărcate până la refuz, cu portbagajul plin și bagaje legate pe plafon, a devenit una dintre fotografiile simbol ale vieții românești din anii ’70 și ’80.
În același timp, uzina de la Mioveni continua să crească într-un ritm impresionant. Mii de oameni lucrau în fabrică, iar în jurul ei se dezvolta o întreagă comunitate. Pentru locuitorii din Argeș, Dacia devenise mai mult decât un angajator. Era motorul economic al întregii regiuni.
În perioada sa de maximă dezvoltare, uzina producea sute de automobile pe zi și exporta în numeroase țări. Deși restricțiile economice ale ultimilor ani ai regimului comunist au afectat modernizarea modelelor, Dacia a rămas unul dintre puținele produse românești recunoscute și apreciate la scară internațională.
După Revoluția din 1989, însă, viitorul fabricii a devenit incert.
Industria românească traversa una dintre cele mai dificile perioade din existența sa. Multe uzine se închideau, altele supraviețuiau cu greu, iar Dacia părea condamnată să rămână blocată în trecut. Modelele produse nu mai puteau concura cu automobilele moderne care începeau să intre pe piața românească.
Pentru o vreme, părea că povestea Daciei se apropie de final.
Dar în 1999 avea să se producă unul dintre cele mai importante momente din istoria industriei românești.
Renault cumpără pachetul majoritar de acțiuni al companiei.
A fost o decizie care avea să schimbe radical destinul uzinei.
Francezii au investit masiv în modernizare, tehnologii noi și dezvoltarea unor modele complet noi. Mulți au privit cu scepticism proiectul la început. Puțini credeau că o marcă asociată decenii întregi cu automobilul comunist ar putea deveni competitivă pe piața internațională.
Rezultatul avea să surprindă întreaga industrie auto.
În 2004 apare Dacia Logan.
Automobilul conceput ca o mașină accesibilă, robustă și fiabilă devine rapid un succes internațional. Loganul nu cucerește doar România, ci și piețe din Europa, Africa, Orientul Mijlociu și America de Sud.
Pentru prima dată după multe decenii, România exporta în masă un produs industrial complex care concura cu succes pe piețele globale.
Au urmat Sandero, Duster, Jogger și alte modele care au consolidat poziția mărcii. Dusterul, în special, avea să devină unul dintre cele mai bine vândute SUV-uri accesibile din Europa și să transforme imaginea Daciei dintr-un producător regional într-un brand respectat la nivel internațional.
Astăzi, Uzina Dacia de la Mioveni este una dintre cele mai moderne unități industriale din Europa de Est și unul dintre cei mai mari exportatori ai României. Zeci de mii de locuri de muncă depind direct sau indirect de activitatea sa, iar impactul economic al companiei este uriaș.
Dar dincolo de cifre, producție și statistici, Dacia rămâne pentru mulți români ceva mult mai personal.
Este mașina în care au copilărit.
Este automobilul cu care părinții și bunicii lor au străbătut țara.
Este simbolul unei industrii care a reușit nu doar să supraviețuiască schimbărilor istorice, ci să se reinventeze.
De la prima Dacia 1100 care ieșea timid de pe linia de producție în 1968 și până la automobilele moderne exportate astăzi pe mai multe continente, povestea Uzinelor Dacia este, în multe privințe, și povestea României moderne: o istorie despre ambiție, transformare, obstacole și capacitatea de a merge mai departe.