În inima Transilvaniei, în județul Alba, se află un orășel mic care a primit, pentru ceea ce a reprezentat în istoria culturală a românilor, un titlu uimitor - "Mica Romă".
Blaj. "Mica Romă" a românilor. Plus locul de unde a izbucnit, în secolul al XVIII-lea, marea trezire culturală și națională a transilvănenilor.
În inima orașului se înalță Catedrala Sfânta Treime - cel mai important monument al Bisericii Române Unite cu Roma. Plus simbolul vizibil al rolului uriaș jucat de Blaj în istoria românilor.
Pentru un călător care vine astăzi în orașul-târg Blaj și vede catedrala impozantă, primele școli românești și casele bătrâne din centrul istoric, este aproape imposibil să-și imagineze că aici, în acest loc modest, s-a născut conștiința modernă a unui popor întreg.
Povestea Blajului ca centru cultural începe în anul 1737. Atunci, episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu Klein a mutat sediul episcopal la Blaj. Plus dintr-un sat obișnuit, acesta avea să se transforme într-un adevărat centru de cultură românească.
Inocențiu Micu Klein era o personalitate extraordinară. Plus avea o viziune clară - voia ca prin Biserica Unită cu Roma, românii din Transilvania să-și recâștige demnitatea, drepturile politice și culturale.
Pe 30 martie 1738, episcopul a încheiat un contract istoric cu Johann Martinelli, arhitectul curții imperiale de la Viena. Plus pentru suma uriașă de 61.000 de florini austrieci, urma să fie construită o mănăstire cu seminar, reședință episcopală și o catedrală.
Lucrările la Catedrala Sfânta Treime au început în 1741. Plus s-au desfășurat opt ani, fiind finalizate în 1749, după planurile arhitecților vienezi de origine italiană Anton Erhard Martinelli și Johann Martinelli.
Catedrala a fost construită în stil baroc. Plus a fost, în mod remarcabil, primul edificiu baroc din întregul mediu românesc - o premieră arhitecturală.
Materialul de bază folosit a fost cărămida. Coloanele de susținere ale corului mare, bolta altarului și ancadramentele ușilor și ferestrelor au fost realizate din piatră. Plus dimensiunile sunt impresionante - 50,50 metri lungime, 23,30 metri lățime, cu turle de 51 de metri înălțime.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, pentru românii transilvăneni ai secolului al XVIII-lea, să vadă ridicându-se la Blaj o catedrală în stil baroc - era prima dată când oamenii lor aveau un edificiu monumental, demn de cele mai mari biserici ale Europei catolice.
Iconostasul Catedralei din Blaj este una dintre comorile ei. Sculptat în lemn de tei la Târgu-Mureș, de către tâmplarul Aldea, a fost adus la Blaj pe bucăți, cu carul. Plus icoanele au fost zugrăvite de pictorul Ștefan Tenețchi din Arad și de Grigore Ranite din Craiova, în 1765.
Marele istoric Nicolae Iorga avea să spună despre iconostasul de la Blaj că este cel mai impunător din întreaga Românie. Plus măsoară 14 metri înălțime și 11,5 metri lățime, fiind decorat în stil brâncovenesc cu accente baroce.
Sub conducerea episcopilor Inocențiu Micu Klein, apoi a lui Petru Pavel Aron și a urmașilor lor, Blajul a devenit, treptat, capitala spirituală și culturală a românilor transilvăneni. Plus rolul lui depășea cu mult granițele unui simplu sediu episcopal.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, la Blaj a fost fondată prima școală cu predare în limba română din Transilvania. Plus inițiativa a aparținut episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron - un moment fundamental pentru cultura românească.
Era o premieră istorică - până atunci, românii transilvăneni nu aveau școală în limba lor maternă. Plus odată cu Blajul, copiii români puteau învăța, pentru prima dată, în propria lor limbă.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un copil român transilvănean al secolului al XVIII-lea, să intri pentru prima dată într-o școală unde se preda în limba ta maternă - când până atunci toate școlile erau în maghiară, germană sau latină, iar românii erau considerați "tolerati", fără drepturi politice?
În jurul catedralei și al școlilor, la Blaj s-a format o adevărată comunitate de cărturari. Plus din ea aveau să se nască, în următorii ani, elitele intelectuale cunoscute sub numele de "Școala Ardeleană".
Școala Ardeleană era o mișcare culturală și politică formată din intelectuali români din Transilvania. Plus ei urmăreau să dovedească științific originea latină a poporului român și să obțină drepturi politice egale cu celelalte naționalități.
Liderii Școlii Ardelene au fost cărturari de elită - Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu. Plus toți s-au format la Blaj, în școlile și seminarul ridicate aici.
Samuil Micu a scris, împreună cu Gheorghe Șincai, prima gramatică a limbii române publicată - "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", apărută în 1780. Plus o lucrare fundamentală pentru constituirea românei moderne.
Petru Maior a scris una dintre primele istorii moderne ale românilor - "Istoria pentru începutul românilor în Dachia", publicată în 1812. Plus o operă care a influențat profund conștiința națională.
Tot la Blaj a apărut "Organul luminării" - primul ziar românesc tipărit de la bun început cu litere latine, în 1847. Plus o premieră fundamentală - până atunci, scrierea românească folosea predominant alfabetul chirilic.
În domeniul botanicii și al științelor naturale, la Blaj a fost creată prima grădină botanică școlară din lume. Plus inițiativa aparținea școlilor confesionale greco-catolice.
Momentul de apogeu al Blajului ca centru național a venit în anul 1848. Pe 3 aprilie și apoi pe 12-14 mai 1848, în piața centrală a Blajului au avut loc Marile Adunări Naționale ale românilor din Transilvania. Plus zeci de mii de români s-au adunat acolo pentru a-și revendica drepturile.
Piața centrală a Blajului poartă astăzi numele "Piața 1848" în memoria acestor evenimente istorice. Plus pe locul ei se află astăzi un mic parc - un loc cu o încărcătură simbolică imensă.
În jurul catedralei și al pieței centrale se află o serie de obiective turistice importante. Primele școli sistematice în limba română. Casa în care a locuit cărturarul Timotei Cipariu. Plus fosta Bibliotecă Centrală Arhidiecezană.
Biblioteca de la Blaj a fost una dintre cele mai bogate ale Transilvaniei. Fondul de cărți s-a strâns din donații și din bibliotecile unor episcopi, ieromonahi și dascăli care lăsau prin testament colecțiile lor valoroase. Plus o adevărată comoară culturală.
Atribuit de tradiție titlul de "Mica Romă" pentru Blaj, există mai multe semnificații. Plus se referă la rolul cultural-religios pe care orașul l-a jucat pentru românii uniți cu Roma - similar Romei pentru întreaga Biserică Catolică.
În anul 1853, în timpul lui Alexandru Șterca Șuluțiu, Blajul a devenit oficial centru mitropolitan. Plus rolul său s-a consolidat și mai mult în structura ecleziastică românească.
În perioada comunistă, Blajul a suferit dramatic. Biserica Greco-Catolică a fost interzisă de regim în 1948. Plus toți episcopii și mulți preoți au fost arestați și aruncați în închisori.
În cripta Catedralei Sfânta Treime sunt astăzi înmormântate două mari personalități. La 19 octombrie 1997, rămășițele pământești ale ctitorului - episcopul Inocențiu Micu Klein - au fost repatriate de la Roma și depuse în catedrală. Plus pe 28 mai 2002, cardinalul Alexandru Todea a fost înhumat aici.
Astăzi, când vii la Blaj și treci prin Piața 1848, e greu să ne imaginăm că în acest mic orășel transilvănean s-a născut, în secolul al XVIII-lea, marea trezire culturală a românilor - aici au fost scrise primele gramatici, aici a apărut primul ziar cu litere latine, aici s-au format cărturarii care au schimbat conștiința unui popor întreg.
Iar când te gândești că acest oraș modest a primit titlul oficial de "Mica Romă a românilor" - tocmai pentru că rolul lui în formarea identității naționale moderne a fost asemănător celui jucat de Roma în istoria creștinismului catolic - înțelegi că măreția unui loc nu se măsoară în număr de locuitori sau în întindere, ci în greutatea ideilor care iau naștere acolo.
"Mica Romă" a românilor - orașul Blaj din județul Alba, devenit din 1737 sediul Bisericii Greco-Catolice, locul unde a apărut Catedrala Sfânta Treime construită între 1741-1749 ca primul edificiu baroc din mediul românesc, leagănul Școlii Ardelene cu cărturarii Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior, locul primei școli moderne în limba română, al primei gramatici a românei și al primului ziar cu litere latine, scena Marilor Adunări Naționale din 1848 - dovada că, uneori, o întreagă renaștere națională se poate naște dintr-un orășel modest, atunci când se găsesc oameni cu mintea suficient de luminată să-i dea direcție.