Învățătura lui Thoth despre Umbre și Lumină.👁️ Și a spus Thoth, Păstrătorul Cunoașterii Ascunse:
„Omule, tu crezi că viața este o stare, o întâmplare între naștere și moarte. Dar ascultă bine ce îți spun:
Viața este o confirmare a ceea ce ai devenit.
Nu averile te definesc.
Nu laudele.
Nu puterea.
Nu iluziile care trec asemenea norilor pe cer.
Ci lecția pe care ai învățat-o sau pe care ai refuzat să o înveți.
Mulți se nasc.
Mulți cresc.
Mulți îmbătrânesc.
Mulți mor.
Dar nu toți înțeleg de ce au trăit.
Unii pleacă asemenea frunzelor purtate de vânt, fără să fi descoperit cine sunt.
Iar ceea ce voi numiți sfârșit nu este întotdeauna sfârșit.
Ceea ce nu a fost înțeles caută din nou înțelegere.
Ceea ce nu a fost luminat caută din nou lumină.
Nu pentru a repeta aceeași cale, ci pentru a descoperi ceea ce a rămas ascuns.
Soarele nu se luptă cu focul, căci amândouă izvorăsc din aceeași esență.
Lumina nu se luptă cu lumina.
Dar omul poartă în sine umbre mai grele decât propria moarte.
Iar atunci când va sta înaintea adevărului, nu lumina îl va judeca.
Ci propriile umbre îi vor arăta ceea ce a ales să ignore.
Nu am creat iaduri pentru suflete.
Nu am creat lanțuri pentru spirite.
Nu am creat monștri care să vă devoreze.
Ci fiecare om își hrănește propriile umbre până când ele îi devin stăpâni.
Iadul începe acolo unde omul își uită lumina.
Iadul începe acolo unde ura este aleasă în locul înțelegerii.
Unde lăcomia este aleasă în locul cumpătării.
Unde minciuna este aleasă în locul adevărului.
Dar să știți și aceasta:
Nu toate sufletele vin pentru a învăța.
Unele vin pentru a aminti.
Unele vin asemenea unei torțe aprinse într-o noapte fără stele.
Ele nu vă obligă să vedeți.
Doar luminează drumul.
Iar fiecare alege dacă privește sau nu.
Eu nu am creat zgomotul din oameni.
Nu am creat haosul.
Nu am creat dezbinarea.
Eu am creat posibilitatea păcii.
Posibilitatea adevărului.
Posibilitatea eternității.
Dar nimeni nu poate stăpâni aceste daruri fără trudă asupra propriei ființe.
Și nimic nu intră în lume fără să urmeze legile cauzei și efectului.
Și nimic nu pătrunde în lumină fără să învețe să-și cunoască umbrele.
Maestrul aude zgomotul lumii, dar nu este condus de el.
Vede haosul, dar nu devine haos.
Vede întunericul, dar nu îl hrănește.
El rămâne asemenea muntelui în fața furtunii și asemenea soarelui în fața norilor.
Nu cuvântul creează puterea.
Ci esența din spatele cuvântului.
Nu vibrația singură transformă.
Ci adevărul care o susține.
Nu energia schimbă omul.
Ci înțelepciunea cu care o folosește.
De aceea vă spun:
Nu căutați să stăpâniți lumea înainte de a vă stăpâni pe voi înșivă.
Căci cel care și-a luminat propria umbră a făcut deja primul pas către nemurirea spiritului. Iar ceea ce lasã în urmã nu e decât ceea ce a creat înaintea ochilor cu propria luminã - ETERNITATEA