Pe 1 mai 1986, când românii ieșeau la iarbă verde de Ziua Muncii, norul radioactiv de la Cernobîl - de 200 de ori mai puternic decât bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki - acoperea de aproape o săptămână țara, dar autoritățile comuniste au informat populația doar pe jumătate, iar cei 100.000 de români care au făcut cancer tiroidian au plătit prețul tăcerii.
În istoria modernă a României există o catastrofă care nu s-a întâmplat pe teritoriul nostru, dar care a marcat profund sănătatea a milioane de români - dezastrul nuclear de la Cernobîl.
Pe 26 aprilie 1986. La centrala nucleară de la Cernobîl, în Republica Sovietică Ucraineană. Plus reactorul numărul 4 a explodat, declanșând cea mai mare catastrofă nucleară civilă din istoria omenirii.
În mai puțin de două zile, norul care purta particule radioactive cuprindea tot nordul Europei. Plus radiațiile erau de 200 de ori mai puternice decât bombele atomice aruncate la Hiroshima și Nagasaki.
Pentru un copil român al lui 1 mai 1986 care ieșea cu părinții la iarbă verde, ar fi părut imposibil de crezut că aerul pe care îl respira era contaminat radioactiv, iar laptele și brânza pe care le mânca conțineau izotopi de iod-131 și cesiu-137 care îi vor afecta sănătatea pentru tot restul vieții.
Cronologia catastrofei în România începe pe 30 aprilie 1986. Direcția vântului dinspre Kiev se schimbase brusc. Plus norul radioactiv care măturase deja nordul Europei a atins teritoriul românesc.
La 30 aprilie 1986, ora 3 dimineața. Cel mai negru scenariu se adeverea. Plus circulația aerului devenise favorabilă transportului și depunerii radioactive deasupra României.
Autoritățile române fuseseră ținute "în ceață" de sovietici. Plus URSS, deși era partener "frățesc" comunist, nu a informat oficial despre catastrofă timp de aproape o săptămână.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, pentru o familie românească din 1 mai 1986, să mergi cu copiii la iarbă verde - cu mămăliga, cu carnea grătar, cu pâinea proaspătă - fără să știi că deasupra capului tău se află un nor radioactiv apocaliptic, iar regimul comunist tăcea cu bună știință despre adevăratele pericole.
Pe 30 aprilie 1986, generalul-colonel Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, a înaintat lui Ceaușescu o notă cu situația. Plus se raporta că "în atmosferă au fost degajate mari cantități de izotopi de Cesiu-137 și Iod-131".
În aceeași notă apărea însă o minciună gravă. Trecerea norului peste România era prezentată "fără însă a pune în pericol sănătatea populației". Plus o evaluare contrazisă chiar de măsurătorile efectuate.
Ministerul Apărării Naționale a luat măsura ca toate unitățile militare să execute din șase în șase ore cercetarea de radiație. Plus în România existau 127 de posturi de observare ale "Sistemului de observare și înștiințare despre contaminarea radioactivă în Armata R.S. România".
Pe 1 mai 1986, dimineața. Pe data de "1 Mai Muncitoresc", chiar de Ziua Muncii. Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a întrunit într-o ședință de urgență. Plus pentru a discuta despre efectele catastrofei în România.
La ședință au participat Nicolae Ceaușescu și conducerea comunistă. Plus Emil Bobu, Elena Ceaușescu, Nicolae Constantin, Constantin Dăscălescu, generalul Ioan Geoană, generalul Mihai Chițac.
Aici intervine paradoxul cumplit. Ceaușescu a decis să formeze o comisie de control condusă de "savantul de renume mondial" Elena Ceaușescu. Plus Ceaușescu însuși recunoștea în ședință că nu cunoșteau detaliile catastrofei.
Conform stenogramei oficiale a ședinței, Elena Ceaușescu cerea expres - "Trebuie să-mi pregătiți o documentație, ca să știm precis cu ce pot fi combătute unele substanțe, spre exemplu iodul. Asta ca să putem lua măsurile necesare, să acționăm rapid".
În aceeași zi de 1 mai 1986, la ora 13:00, la emisiunea de știri "Telex" de la Televiziunea Română, românii care erau acasă au aflat despre avaria de la Cernobîl. Plus comunicatul era extrem de scurt și ascundea adevărul.
Anunțul oficial spunea că "în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai, au apărut unele creșteri ale radioactivității în nord-estul țării". Plus nu se vorbea despre amploarea reală a contaminării.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru o mamă din Moldova de est în zilele de 1-5 mai 1986, să-ți trimiți copilul la școală fără să știi că trebuie să-l ții acasă, să-i dai lapte de la vacă fără să știi că este contaminat, să-l lași să se joace afară fără să știi că aerul pe care îl respiră îi va modifica tiroida pe viață?
Conform documentelor publice, pe 1 mai 1986 autoritățile române știau deja că fusese depășit nivelul de alarmare. Plus în Iași - pentru contaminarea la sol, și în Galați - pentru contaminarea în aer.
Decizia luată oficial a fost una limitată. Persoanele ce intră în România prin vama Ungheni să fie controlate. Plus apa să fie folosită numai din surse subterane aflate la mare adâncime.
Apa de suprafață trebuia folosită numai în industrie. Plus s-a dispus să se întocmească o documentație pentru a ști cum pot fi limitate efectele substanțelor radioactive.
În următoarele zile, comunicatele despre radioactivitate au apărut zilnic în presă. Plus apoi, treptat, au devenit tot mai rare.
Pe 4 mai 1986, comunicatul oficial spunea: "În cursul zilei de 3 mai, în unele din zonele afectate, inclusiv în municipiul București, se înregistrează o scădere, în continuare, a radioactivității, care însă se menține peste normele admise". Plus o recunoaștere parțială a pericolului real.
Pe 6 mai 1986, urma alt comunicat similar. Plus norul radioactiv a rămas deasupra României timp de 9 zile întregi.
Ulterior a fost declanșată o campanie în școli. Elevilor li s-a administrat "antidotul" - o doză de iod. Plus iodul devenea în acele zile un panaceu căutat intens.
La farmacii și policlinici, unde se distribuia gratuit, cozile erau lungi. Plus zvonurile circulau intens în lipsa informărilor oficiale corecte.
Multe regiuni ale României au fost afectate semnificativ. Moldova de est - Iași, Vaslui, Botoșani, Galați. Plus apoi și nordul țării, ulterior și București, Brașov, Cluj.
Conform datelor oficiale, în județul Cluj existau 4 posturi de observare. La Cluj-Napoca, Dej, Florești și Turda. Plus toate au înregistrat creșteri semnificative ale radioactivității.
Efectele asupra populației au fost catastrofale. Conform surselor independente, cancerul tiroidian ar fi afectat circa 100.000 de români din zonele atinse de norul radioactiv. Plus o cifră ascunsă de regimul comunist.
Numărul crescut de îmbolnăviri de leucemie este și el pus pe seama aceluiași fenomen. Plus o întreagă generație de copii născuți în 1986-1987 a fost marcată pe viață.
Alte afecțiuni puse pe seama contaminării de la Cernobîl includ probleme tiroidiene, diabet zaharat, cataractă cu debut precoce, probleme cardiovasculare, hipertensiune arterială, scăderea fertilității și malformații congenitale.
Cazul cel mai dramatic a fost al unui regizor român, născut orb din cauza radiațiilor de la Cernobîl. Plus mărturie vie a consecințelor catastrofei.
Schimbarea radicală a venit după Revoluția din 1989. Plus, treptat, adevărul despre amploarea contaminării a început să iasă la suprafață.
În 2008, Cotidianul a publicat în premieră stenograma ședinței CPEx din 1 mai 1986. Plus s-a confirmat că Ceaușescu a ascuns deliberat adevărul.
Astăzi, după aproape 40 de ani, efectele contaminării se mai simt încă. Plus medicii consideră că efectele dezastrului de la Cernobîl vor fi vizibile în România încă cel puțin 70 de ani.
Cancerul tiroidian, problemele endocrine, malformațiile congenitale, cataracta precoce - toate afecțiunile epidemice ale generației Cernobîl continuă să apară. Plus copiii și nepoții celor expuși atunci suferă cumulativ.
Astăzi, când privești sondajele de sănătate publică ale României și vezi că incidența cancerului tiroidian este cu mult peste media europeană, e greu să ne imaginăm că, în urmă cu doar 40 de ani, regimul comunist a ascuns deliberat informații despre un nor radioactiv care a stat 9 zile deasupra țării.
Iar când te gândești că Ceaușescu - care visa la o Românie "prosperă" cu o populație de 25 de milioane - a ales să tacă despre Cernobîl în primele zile critice, când iodul oficial ar fi putut salva milioane de copii de cancerul tiroidian - înțelegi că, în comunism, viața și sănătatea proprilor cetățeni erau sacrificate fără să clipească pentru imaginea politică a regimului.
Cea mai mare lovitură ascunsă a comunismului asupra sănătății publice românești - efectele catastrofei nucleare de la Cernobîl din 26 aprilie 1986, când norul radioactiv cu izotopi de cesiu-137 și iod-131 (de 200 de ori mai puternic decât bombele de la Hiroshima și Nagasaki) a stat 9 zile deasupra României începând cu 30 aprilie, fără ca populația să fie informată corect timp de cinci zile, cu ședința CPEx din 1 mai 1986 prezidată de Ceaușescu în care s-a decis să se informeze populația "doar pe jumătate" iar comisia de control să fie condusă de Elena Ceaușescu, cu administrarea tardivă de iod în școli, cu peste 100.000 de români ulterior diagnosticați cu cancer tiroidian în zonele afectate plus creșteri spectaculoase ale leucemiei, cataractei precoce, diabetului și malformațiilor congenitale - dovada că, într-un regim totalitar, tăcerea politică despre un dezastru poate costa zeci de mii de vieți și sănătatea unei întregi generații.