PILDĂ
Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Întelepciunea, Iubirea şi altele.
Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat; doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor.
Bogăția a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:
- Bogăție, mă poti lua cu tine?
- Nu te pot lua, căci am mult aur şi argint în barca mea şi nu mai am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
- Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot ajuta Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea întina nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristețea, care trecea pe lângă ea:
- Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
- Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…
Chiar şi Buna Dispoziție a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită încât nu a auzit că o striga.
Dintr-o dată o voce a strigat:
- Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simțit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au ajuns pe țărm, bătrânul a plecat.
Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:
- Cunoaştere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
- Era Timpul…
- Timpul? s-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoaşterea, plină de înțelepciune, i-a răspuns:
- Pentru că numai Timpul e capabil să înțeleagă cât de importantă e Iubirea ...