Puțini turiști care străbat astăzi Transalpina bănuiesc că acest drum aproape a dispărut pentru totdeauna.
Iar și mai puțini știu că primele sale pietre au fost așezate acum aproape două mii de ani.
Romanii au fost cei care au deschis primele trasee prin munți, folosindu-le pentru a-și deplasa legiunile între Transilvania și Oltenia.
Timpul a trecut.
Imperii au căzut.
Regate au apărut și au dispărut.
Iar drumul a fost înghițit încet de păduri și uitare.
Secole întregi, puțini au mai trecut pe acolo.
Mulți credeau că nu va mai fi niciodată folosit.
Dar în anii '30, un om avea alte planuri.
Regele Carol al II-lea.
Fascinat de frumusețea munților și de importanța strategică a traseului, a ordonat refacerea drumului.
Mii de soldați, muncitori și localnici au lucrat printre stânci, ploi și viscole.
Ani întregi au cărat piatră și au tăiat muntele metru cu metru.
În 1938, drumul era gata.
Românii îl numeau atunci „Drumul Regelui”.
Dar bucuria nu a durat mult.
Războiul avea să schimbe totul.
Drumul a fost din nou abandonat.
Ani la rând, natura și-a revendicat ceea ce omul construise cu atâta trudă.
Puțini își mai aminteau de el.
Și totuși, după zeci de ani, Transalpina avea să renască.
Astăzi, milioane de turiști urcă serpentinele spectaculoase și admiră unul dintre cele mai frumoase drumuri din Europa.
Puțini își imaginează că, fără încăpățânarea unor oameni care au refuzat să lase acest drum să moară, Transalpina ar fi rămas doar o pagină uitată în cărțile de istorie.
Poate că uneori cele mai frumoase lucruri nu sunt cele construite repede.
Ci cele care reușesc să supraviețuiască timpului.
Dar întrebarea rămâne.
Care este cel mai frumos drum din România?
Transalpina sau Transfăgărășanul?