Platforma petrochimică de la Borzești-Onești era "mândria industriei chimice comuniste" - vizitată de Hrușciov, Tito, Walter Ulbricht și chiar regele Belgiei - dar astăzi a lăsat în urmă halde radioactive cu izotopi de uraniu și thoriu, înscrise pe lista neagră a Comisiei Europene.
În inima Moldovei, pe valea râului Trotuș, se afla cândva una dintre cele mai mari realizări industriale ale comunismului românesc - Platforma Petrochimică de la Borzești-Onești.
Combinatul Petrochimic Borzești. Platformă industrială gigant formată din trei mari unități. Plus considerată, în anii săi de glorie, "cetatea petrochimiei" românești.
Spațiul ocupat era impresionant. Se întindea pe o lungime medie de 9,4 kilometri și o lățime de 1,8-3,4 kilometri. Plus în nord-estul orașului Onești, în apropierea fostului sat Borzești.
Pentru un cetățean român al anilor '60-'70, vederea coșurilor uriașe ale combinatului din Onești, care eliberau în atmosferă fum gros și mirosuri caracteristice, era simbolul vizibil al industrializării socialiste - o industrie care promitea prosperitate, dar care lăsa în urmă urme cumplite asupra mediului.
Istoria platformei începe în anii '50. Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, regimul comunist a hotărât transformarea Onești-ului - un mic oraș tradițional moldovenesc - într-un centru industrial major. Plus dezvoltarea unei capacități petrochimice considerabile.
În anul 1960 a fost pusă în funcțiune prima instalație a combinatului. Plus a marcat începutul unei adevărate revoluții industriale pentru județul Bacău.
Platforma s-a dezvoltat treptat. Au fost ridicate trei mari unități distincte. Rafinăria Onești. Combinatul Chimic Borzești. Plus Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești.
Pe 1 aprilie 1969, cele trei uzine s-au comasat. Au format "Grupul industrial de petrochimie Borzești". Plus în 1973 a fost redenumit "Combinatul petrochimic Borzești".
Era cea mai mare unitate industrială a județului Bacău. Plus mândria industriei chimice comuniste românești.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, pentru un locuitor al Onești-ului anilor '70, să te plimbi prin oraș și să vezi coloana groasă de fum a combinatului ridicându-se pe valea Trotuș-ului - simbolul prosperității, dar și amenințarea constantă pentru sănătatea celor care îl produceau.
Vizitele oficialilor erau frecvente. Conducătorii comuniști ai vremii treceau adesea pe la combinat. Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Maurer, apoi Nicolae Ceaușescu. Plus a devenit o destinație obligatorie pentru orice vizită oficială străină.
Lista personalităților străine care au admirat combinatul este impresionantă. Nikita Sergheevici Hrușciov - liderul Uniunii Sovietice. Walter Ulbricht - fost președinte al Republicii Democrate Germane. Plus Iosip Broz Tito - fost președinte al Iugoslaviei.
Chiar și familia regală belgiană a vizitat combinatul. Regele Baudouin al Belgiei, însoțit de regina Fabiola, au făcut un tur al instalațiilor. Plus o dovadă a prestigiului internațional al realizării industriale românești.
Pentru regimul comunist, combinatul de la Borzești era o vitrină. Plus arăta că România socialistă era capabilă să construiască infrastructură industrială de talie europeană.
Producția era variată. Îngrășăminte chimice. Uree. Azotat de amoniu. Plus alte produse petrochimice esențiale pentru industria internă și export.
Combinatul de îngrășăminte chimice de la Bacău avea peste 3.000 de angajați. Plus era una dintre cele mai importante fabrici din toată România comunistă.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un muncitor de la combinatul chimic din Onești în anii '70-'80, să-ți trăiești toată viața de adult lucrând printre vapori toxici, în atmosfera saturată de chimicale - știind că primești salariu mai bun decât alți români, dar plătind cu propriul tău plămân, cu propria ta sănătate, pentru fiecare zi de muncă?
Costul ecologic și uman a fost cumplit. Combinatul producea cantități uriașe de poluare. Plus afecta sănătatea oamenilor din zonă.
Aerul Onești-ului era saturat de fum, de mirosuri toxice. Plus statisticile arătau o creștere alarmantă a afecțiunilor respiratorii, a cancerelor pulmonare, a problemelor de sănătate la copii.
Apele râului Trotuș erau și ele afectate. Plus reziduurile combinatului ajungeau în mediul natural, contaminând solul și pânza freatică pe sute de hectare.
Singurul lucru pe care regimul îl prețuia era producția. Plus consecințele asupra sănătății și mediului erau, sistematic, ignorate.
Schimbarea radicală a venit după 1989. Plus, paradoxal, dezastrul ecologic a devenit și mai vizibil.
Abandonarea sistemului centralizat de conducere a economiei românești în anul 1990 a determinat reapariția entităților distincte. Platforma Petrochimică a fost divizată. Plus în societățile Carom, Rafo, Chimcomplex, Electrocentrale Borzești și Uton.
Privatizarea a venit haotic. Multe instalații au fost închise. Plus combinatul a falimentat treptat în anii 2000.
Doar combinatul chimic, redenumit Chimcomplex SA Borzești, mai funcționează astăzi. Plus celelalte unități sunt închise, iar șansele de a mai fi revitalizate sunt foarte mici.
Astăzi, Chimcomplex deține cel mai mare combinat de produse chimice din România. Cu 2 platforme industriale - la Onești și Râmnicu Vâlcea. Plus o cifră de afaceri de 1.339 milioane de lei în 2023.
Marea problemă rămâne însă moștenirea ecologică. Deșeurile rămase din perioada comunistă sunt radioactive și periculoase pentru sănătatea oamenilor din oraș. Plus conțin izotopi radioactivi naturali din seriile uraniului și thoriului.
Halda de steril de la Bacău, întinsă pe mii de metri pătrați, este pe lista neagră a problemelor grave de mediu. Plus a fost identificată oficial de Comisia Europeană.
Sunt zone întregi unde solul este atât de contaminat încât nimic nu mai crește. Plus pânza freatică este afectată, apa nu mai este potabilă în multe locuri.
Locuitorii Onești-ului trăiesc astăzi cu această moștenire. Plus consecințele asupra sănătății publice sunt încă vizibile, în statisticile de cancer, în natalitatea scăzută, în calitatea vieții degradate.
Aceeași poveste se repetă la alte combinate-simbol ale comunismului. Cum era Făgărașul - cu combinatul chimic care a otrăvit jumătate din oraș. Plus Copșa Mică - cu negrul de fum care a făcut faimoasă urbea ca "cel mai poluat oraș al Europei".
Combinatul de la Onești-Borzești rămâne un exemplu paradigmatic. Plus arată ce însemna "industrializarea cu orice preț" a comunismului românesc.
Astăzi, când treci prin Onești și vezi pe versantul Trotuș-ului ruinele coșurilor uriașe, instalațiile abandonate, terenul contaminat al fostei platforme petrochimice, e greu să ne imaginăm că aici, în urmă cu doar 50 de ani, regele Belgiei și conducătorii sovietici și iugoslavi veneau să admire "mândria industriei chimice comuniste" românești.
Iar când te gândești că aceeași platformă industrială care a generat decenii la rând profituri și prestigiu pentru regimul comunist, a lăsat în urma sa halde radioactive cu uraniu și thoriu - înscrise pe lista neagră a Comisiei Europene - care vor afecta sănătatea generațiilor următoare timp de zeci sau sute de ani - înțelegi că adevăratul cost al industrializării socialiste nu se plătește atunci, în prezent, ci este împins înainte, pe spatele celor care n-au avut nicio vină pentru deciziile luate de un regim apus.
Vitrinarea industrială a comunismului românesc - Platforma Petrochimică de la Borzești-Onești din județul Bacău, dezvoltată din 1960 sub Gheorghe Gheorghiu-Dej, comasată în 1969 ca "Grupul industrial de petrochimie Borzești" și apoi în 1973 ca "Combinatul petrochimic Borzești", vizitată de Hrușciov, Walter Ulbricht, Iosip Broz Tito și chiar regele Baudouin al Belgiei cu regina Fabiola ca exemplu de "realizare a societății comuniste românești", cu peste 3.000 de angajați și producție de îngrășăminte chimice, uree și azotat exportate în multe țări, dar care a lăsat în urmă halde radioactive cu izotopi de uraniu și thoriu pe lista neagră a Comisiei Europene, divizată după 1990 în societăți separate dintre care doar Chimcomplex SA mai funcționează astăzi - dovada că, în istoria comunismului românesc, "marile realizări industriale" se plătesc adesea cu sănătatea generațiilor următoare.