Filmul Moromeții din 1987, regizat de Stere Gulea cu Victor Rebengiuc în rolul principal, a fost văzut de peste 4 milioane de români în cinematografe și este considerat cel mai bun film românesc din toate timpurile, iar replica "Timpul nu are răbdare" a devenit cea mai citată frază din cultura populară.
Marin Preda publicase Moromeții în 1955. Era povestea unei familii de țărani din Câmpia Dunării în anii 1930-1940, cu Ilie Moromete în centru: un țăran filosof, un om care gândea mai mult decât lucra și care încerca să-și țină familia unită într-o lume care se schimba prea repede.
Ecranizarea a venit abia în 1987. Regizorul Stere Gulea a reușit să transforme un roman dens și lipsit de acțiune spectaculoasă într-un film care a captivat milioane de spectatori. Secretul a fost un singur lucru: Victor Rebengiuc.
Rebengiuc a creat un Moromete care depășea personajul literar. Privirea lui, gesturile, tăcerile, felul în care rostea fiecare replică cu o economie de mijloace care friza perfecțiunea. Nu juca un țăran. Era un țăran. Iar publicul a simțit diferența.
Doar cei care au văzut Moromeții în cinema în 1987, într-o sală plină, în liniște absolută, cu oameni care plângeau la finalul filmului fără să-și fie rușine, pot înțelege cu adevărat ce impact a avut acest film asupra sufletului românesc.
Filmul a trecut de cenzura comunistă printr-un miracol. Povestea unui țăran care refuză colectivizarea, care se opune puterii și care pierde totul era subversivă prin definiție. Dar cenzurii i-a scăpat subtilitatea: Moromeții nu era un film politic explicit, era un film despre condiția umană care devenea politic prin simplul fapt că spunea adevărul.
Replica "Timpul nu are răbdare" rostită de Rebengiuc cu o resemnare care îți rupe inima a intrat în limba română ca o expresie de sine stătătoare. O folosesc oameni care nu au văzut filmul și nu au citit romanul. A devenit un proverb.
Te-ai întrebat vreodată de ce cel mai bun film românesc din toate timpurile este o poveste despre un țăran care stă pe prispă și gândește, fără scene de acțiune, fără efecte speciale și fără happy end? Pentru că românii se recunosc în Moromete. Este oglinda în care un popor întreg se vede așa cum este cu adevărat.
Astăzi, Moromeții rămâne filmul pe care orice listă de "cele mai bune filme românești" îl pune pe primul loc. Rebengiuc a intrat în conștiința colectivă ca Moromete, deși cariera lui cuprinde zeci de alte roluri memorabile. Iar când vezi filmul și auzi "Timpul nu are răbdare" rostit cu acea voce care pare să vină din pământul Câmpiei Dunării, înțelegi că unele filme nu sunt doar filme. Sunt oglinzi. Și oglinda Moromeților reflectă România mai bine decât orice documentar, orice statistică sau orice discurs politic.