Învățătura lui Zamolxe. 👁️ Ascultă, omule, această învățătură și apleacă-ți gândul înaintea adevărului. Căci dacă îți vei uita rădăcinile, vei uita și pământul care te ține viu.
Cine își uită începutul, își rătăcește și drumul.
Va veni o vreme când omul va ține în mâinile sale mai multă cunoaștere decât au avut toate neamurile dinaintea lui, dar nu va mai ști ce să facă cu ea. Va privi lumea prin oglinzi care luminează fără foc și fără soare, iar când acele lumini se vor stinge, mulți nu vor mai ști să-și găsească propria lumină.
Dar tu, cel care înțelegi aceste cuvinte, nu căuta să fii lăudat pentru înțelepciunea ta. Virtutea sufletului nu are nevoie de aplauze. Păstreaz-o în tăcere, asemenea unui izvor ascuns în munte.
Omul apăsat de propriile sale dureri va fi adesea gelos pe pacea celui care și-a împăcat inima.
Întoarce-te la soare și învață de la el. El luminează fără să aleagă și încălzește fără să ceară răsplată. Așa să fie și sufletul tău: statornic, drept și dătător de viață.
Întoarce-te la ape, la râuri și la izvoare. Învață curgerea lor. Apa nu se luptă cu piatra, dar o modelează prin răbdare. Fii și tu limpede în cuget, blând în vorbă și puternic prin răbdare.
Întoarce-te la pământul roditor, căci el îți hrănește trupul și îți amintește că tot ce trăiește se naște, crește și se întoarce la rădăcina sa. Respectă-l, iar el te va purta cu bunătate.
Întoarce-te în clipa în care gândurile tale tac și ascultă vântul printre frunze. Acolo se nasc întrebările care nu îmbătrânesc niciodată: de unde vine vântul și încotro se duce? De unde vine sufletul și încotro merge? Numai cel care știe să tacă poate începe să audă răspunsurile.
Să nu crezi că viața răsplătește la întâmplare. Fiecare om culege ceea ce a sădit mai întâi în inima sa. Gândul devine faptă, fapta devine obicei, iar obiceiul îți zidește destinul.
Omul fără adevăr este asemenea unui pom fără rod. Iar gândurile fără suflet sunt asemenea unei flori fără parfum, pe care albina o ocolește.
Adevărul este viață. El nu are nevoie de podoabe, căci puterea lui stă în simplitate. Cuvântul rostit cu sinceritate prinde rădăcină în suflet, iar fapta dreaptă îl face să înflorească.
Am scris legea în inima omului, nu pe piatră. Cel ce o păstrează vie în faptele sale va umbla în lumină chiar și atunci când lumea va fi cuprinsă de întuneric. Iar lumina lui se va ridica asemenea răsăritului peste munți, în timp ce umbrele se vor risipi de la sine.
Nu căuta să fii mai presus decât semenii tăi. Caută să fii mai presus decât omul care ai fost ieri. Atunci vei înțelege că adevărata biruință nu este asupra lumii, ci asupra ta.
sursa: Tolandosa