Se spune că, demult, când Țara Hațegului era acoperită de păduri dese, pe locul unde astăzi se înalță Biserica Densuș trăiau uriași blânzi. Ei cunoșteau tainele pietrei și puteau ridica ziduri într-o singură noapte.
Într-o seară, au văzut pe cer o stea atât de strălucitoare, încât au crezut că Dumnezeu le arată locul unde trebuie să-I ridice o casă. Au pornit spre ruinele vechiului oraș roman și au adunat coloane, lespezi și blocuri de piatră, purtându-le pe umeri ca pe niște crengi.
Au muncit toată noaptea. Când primul cocoș a cântat, biserica era aproape gata. Dar, odată cu răsăritul soarelui, uriașii au dispărut pentru totdeauna, iar oamenii au găsit doar clădirea de piatră, tăcută și neobișnuită.
De atunci, bătrânii spun că zidurile ei păstrează șoaptele celor care au ridicat-o. În nopțile liniștite, când vântul trece printre coloanele vechi, unii jură că aud lovituri de ciocan și glasuri venind din adâncul pietrei.
Se mai spune că fiecare piatră adusă din vechea cetate romană poartă memoria unui alt timp. De aceea, cine intră în biserică simte că pășește într-un loc unde istoria și credința s-au împletit într-un singur suflet.
Sâmbure de adevăr
Biserica Densuș este una dintre cele mai vechi biserici de piatră din România, datând, în forma actuală, din secolele XIII–XIV. Ea a fost construită folosind numeroase blocuri de piatră, coloane și alte elemente aduse din ruinele orașului roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa, aflat în apropiere. Tocmai această îmbinare neobișnuită de arhitectură și materiale antice a dat naștere numeroaselor legende despre originea sa misterioasă.