În vara anului 1935, România a fost lovită de un cutremur social cum nu s-a mai văzut. Epicentrul nu a fost la București, ci într-un sat prăfuit din Dolj, numit Maglavit.
Totul a început de la Petrache Lupu, un cioban analfabet, sărac, surd și gângav, pe care consătenii îl considerau „puțin sărac cu duhul”.
Petrache a coborât în sat strigând că l-a întâlnit pe Dumnezeu. El îi spunea simplu: „Moșu”. A povestit că „Moșu” i-a apărut lângă o salcie și i-a dat o misiune clară: să le spună oamenilor să se pocăiască, altfel „va fi foc”.
În mod miraculos, când transmitea „mesajul divin”, Petrache Lupu nu mai era gângav. Vorbea clar și cursiv.
Ceea ce a urmat sfidează imaginația. Vestea s-a răspândit ca fulgerul. În următorii ani, Maglavitul a devenit „Mecca României”. Căile Ferate au introdus trenuri speciale. Peste 2 milioane de oameni au venit să-l vadă pe cioban, de la țărani simpli la intelectuali, politicieni și chiar Regele Carol al II-lea, care i-a botezat unul dintre copii.
Ziarele scriau zilnic despre „Minunea de la Maglavit”. Petrache predica în fața unor mulțimi de zeci de mii de oameni, care stăteau în genunchi pe câmp.
Credincioșii aruncau bani spre el. Sume colosale. Legenda, confirmată de martori, spune că pământul era acoperit de un covor de bancnote. Pentru că Petrache refuza să atingă banii, aceștia rămâneau acolo, sub cerul liber. Când ploua, teancurile de bani mucegăiau pe jos. Nimeni nu îndrăznea să fure nici măcar o monedă, de frica blestemului divin.
Din acei bani s-a construit o mănăstire. Petrache Lupu nu a luat nimic pentru el. A rămas țăranul simplu, trăind în sărăcie. Odată cu venirea comunismului, fenomenul a fost brutal oprit, iar Petrache a fost arestat de Securitate, dar nu și-a negat niciodată viziunile.
A murit în 1994, la 87 de ani, luând cu el în mormânt taina întâlnirii de la salcie.