Cursa legendară a lui Ivan Patzaichin cu pagaia ruptă este una dintre cele mai frumoase lecții de voință din istoria sportului românesc și mondial.
La Jocurile Olimpice, pagaia i s-a rupt în două imediat după start. Arbitrii nu au oprit cursa. Ce a făcut el a intrat în istoria sportului mondial.
Anul 1972, Olimpiada de la München. Ivan Patzaichin, „Amiralul” flotei românești, se alinia la startul probei de canoe simplu pe 1000 de metri. Se dă startul. Ivan înfige pagaia în apă cu forța sa uriașă și... poc! Lemnul cedează. Pagaia se rupe.
Regulamentul spunea că, în cazul în care, echipamentul se defectează în primii 25 de metri, cursa trebuie oprită și reluată. Ivan a ridicat ciotul de lemn deasupra capului, semnalizând incidentul. Dar arbitrii nu l-au văzut. Sau nu au vrut să-l vadă. Ceilalți concurenți se depărtau.
În acea fracțiune de secundă, Ivan a avut două variante: să abandoneze sau să continue. A ales calea grea.
Timp de aproape 1000 de metri, Ivan Patzaichin a vâslit cu un rest de lemn, o ciot practic. Trebuie să înțelegeți cât de greu este: o canoe de concurs este extrem de instabilă. Fără o pagaie întreagă cu care să te echilibrezi, e aproape imposibil să nu te răstorni.
Ivan a înaintat încet, chinuit, alunecând pe apă în timp ce publicul a amuțit, apoi a început să aplaude frenetic. A trecut linia de sosire după 3 minute lungi, în uralele spectatorilor. A terminat ultimul, dar a terminat. Regulamentul spunea că, dacă termini cursa, ai dreptul să intri în recalificări.
Ceea ce a urmat e de poveste. Ivan a împrumutat o pagaie, a intrat în recalificări și a câștigat cursa. Apoi a intrat în semifinale și a câștigat. A ajuns în Finală și a vâslit cu o furie atât de mare încât a câștigat MEDALIA DE AUR, lăsându-și adversarii mult în urmă.
Legenda spune că, la final, germanii i-au controlat barca, nevenindu-le să creadă că un om poate genera atâta viteză fără un motor ascuns. Motorul era inima lui.