Legenda lui Iancu Haiducul

 Legenda lui Iancu Haiducul

Se spune că demult, când boierii apăsau satele cu biruri grele și nedreptatea umbla nestingherită pe drumuri, s-a ridicat din codrii Carpaților un flăcău pe nume Iancu, sărac cu punga, dar bogat la inimă.

Boierul din ținut îi luase lui Iancu tot ce avea — pământul, casa, până și calul de la tatăl său. Iancu n-a plâns, ci a plecat în munți, unde codrul l-a primit ca pe-un frate. Acolo și-a adunat o ceată de flăcăi hotărâți, tot oameni năpăstuiți de nedreptate, și au jurat pe ascuțișul hangerului să ia de la bogați și să dea la săraci.

Umbla vestea că Iancu avea un cal negru, iute ca vântul și isteț ca un om, pe care-l chema Voinic. Se zice că Voinic simțea primejdia înainte s-o vadă Iancu și-l scotea din capcanele poterei de câte ori era nevoie, sărind peste prăpăstii unde alt cal nici n-ar fi cutezat.

Într-o noapte, boierul cel lacom a trimis poteră multă să-l prindă pe Iancu, făgăduind pungă grea de galbeni celui ce-l aduce legat. Dar Iancu, aflând de vicleșug de la un cioban credincios, i-a ieșit boierului chiar în cale, la răscruce de drumuri.

— Boierule, i-a zis Iancu, ai luat de la sat pâinea și de la mine casa. De azi, codrul are lege nouă: cine asuprește pe cei mici, plătește cu ce a furat.

Și, cu ceata lui, a luat aurul strâns cu asuprire și l-a împărțit chiar în noaptea aceea pe la casele sărace, pe ascuns, ca să nu știe nimeni cine a fost binefăcătorul — deși toți bănuiau.

Boierul n-a mai găsit niciodată dovadă să-l prindă, iar Iancu a rămas în cântecele bătrânilor drept omul care n-a purtat coroană, dar a purtat dreptate.

Și azi, când bate vântul prin brazii Carpaților, bătrânii spun că se-aude tropot de cal năzdrăvan, semn că Iancu veghează încă peste cei nedreptățiți.

TOLANDOSA

Istorie

📲 Sursa: Tolandosa 🇷🇴
🚸 Susține inițiativele locale! Dacă valorizezi proiectele 100% Românești și dorești să contribui la dezvoltarea comunității noastre, distribuie acest articol. Împreună creștem branduri autentice! 🍻🇷🇴