Roșia Poieni, în munții Apuseni, ascunde unul dintre cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa — aproape două treimi din rezervele exploatabile ale României. Regimul comunist a văzut aici un proiect industrial de anvergură: o carieră uriașă, săpată direct în munte, și o uzină de preparare a minereului. Producția efectivă de cupru a început în anii '80, iar la vârf, aproximativ 5.000 de oameni lucrau în zonă.
🔴 Decizia care a schimbat totul
Prepararea minereului de cupru produce un reziduu — steril — extrem de acid și poluant. Autoritățile comuniste au ales soluția cea mai simplă din punct de vedere tehnic: au deversat acest steril într-o vale din apropiere, Valea Șesii. Problema era că în acea vale exista un sat: Geamăna. Peste 200 de familii au fost mutate cu forța pentru a face loc unui iaz de decantare care avea să crească, an de an, fără oprire.
🔴 Ce s-a întâmplat cu satul
Lacul de steril a înaintat lent, dar sigur, peste case, peste cimitir, peste tot ce mai rămăsese din Geamăna. Astăzi, singurul lucru care mai amintește că acolo a existat o comunitate este turla bisericii din secolul al XVIII-lea, care se mai vede încă deasupra suprafeței — un ultim reper vizual al unui sat înghițit metru cu metru. Deversarea continuă și astăzi, printr-o conductă, iar iazul crește în continuare.
🔴 Prețul care nu apărea în statistici
În rapoartele oficiale ale epocii, Roșia Poieni era un succes: producție industrială în creștere, mii de locuri de muncă, un zăcământ valorificat. Nimic din acele cifre nu menționa satul dispărut sub steril sau apele acide care se scurgeau permanent în vale. Costul real al proiectului nu a fost calculat niciodată în lei sau tone — a fost plătit de oamenii din Geamăna, cu casele și pământul lor.
Roșia Poieni nu a fost construit ca să distrugă un sat. A fost construit ca să scoată cupru din munte, cât mai repede și cât mai ieftin posibil. Geamăna a fost doar consecința unei decizii care nu a pus niciodată satul pe aceeași hârtie cu producția de cupru.
Geografie Umană, Istorie, Istorie Contemporană și Eco-Documentar / Turism Dark (sau Istorie Locală și Enigme/Tragedii Uitate)