Știați că Tezaurul de la Pietroasa („Cloșca cu puii de aur”) a fost cel mai mare tezaur din lume până la descoperirea mormântului lui Tutankhamon?
Tezaurul de la Pietroasa, supranumit popular „Cloșca cu puii de aur”, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase și zbuciumate file din istoria patrimoniului românesc. Până la deschiderea mormântului faraonului Tutankhamon în 1922 de către Howard Carter, acest tezaur de origine vizigotă (secolul al IV-lea e.n.) a deținut titlul de cel mai mare tezaur de aur din lume descoperit vreodată.
Odiseea odisceperirii și distrugerii inițiale
Descoperit în primăvara anului 1837 de doi țărani (Ion Lemnaru și Stan Avram) în timp ce luau piatră de pe dealul Istrița, tezaurul număra inițial 22 de piese din aur masiv încrustate cu pietre prețioase, cântărind în jur de 40 de kilograme.
- Distrugerea cu toporul: Necunoscând valoarea istorică și de teamă să nu fie prinși de autorități, descoperitorii au vândut tezaurul unui antreprenor albanez, George Anastase. Pentru a-l face mai ușor de ascuns și transportat, acesta a spart piesele cu toporul, distrugând iremediabil compoziția artistică a multora dintre ele.
- Recuperarea parțială: Când autoritățile au intrat pe fir în 1838, au mai putut fi salvate doar 12 piese dintr-un total de 22, însumând aproximativ 19,75 kg de aur.
Șirul de drame: Furturi, incendii și restaurări
Aflat în custodia Muzeului Național de Antichități din București, tezaurul a fost ținta unor evenimente dramatice care i-au marcat existența:
- Marele Furt din 1875: A fost furat direct din muzeu de către Pantazescu. În timpul căutărilor, hoțul a aruncat din piese, iar patera (fructiera ritualică) s-a spart în mai multe fragmente.
- Incendiul din 1884: În timp ce se afla la Berlin pentru restaurare, tezaurul a trecut prin incendiu, fiind salvat în ultimul moment, iar ulterior restaurat de celebrul giuvaiergiu Paul Telge.
- Refugiul la Moscova (1916): În timpul Primului Război Mondial, pentru a fi protejat de înaintarea trupelor germane, tezaurul a fost trimis în Rusia țaristă alături de întreaga zestre a Tezaurului României.
Marea Întoarcere
După decenii de demersuri diplomatice, în anul 1956, Uniunea Sovietică a restituit o parte din bunurile istorice românești, printre care și cele 12 piese rămase din Tezaurul de la Pietroasa.
Astăzi, capodoperele — printre care celebra Fibulă mare în formă de vultur, Patera și Vasul dodecagonal — pot fi admirate în stare restaurată la Muzeul Național de Istorie a României din București, fiind piesa de rezistență a tezaurului istoric național.
Dacă privim dincolo de cronologia evenimentelor, Tezaurul de la Pietroasa reprezintă un studiu de caz fascinant din trei perspective esențiale: arheologică, artistică și geopolitică.
1. Complexitatea Artistică și Originea Vizigotă
Anomalia și frumusețea tezaurului constau în amestecul de stiluri decorative, mărturie a lumii fluide de la granița Imperiului Roman din perioada Marea Migrație (secolele IV–V e.n.):
- Stilul Policrom (Cloisonné): Tehnica prin care pietrele prețioase și semiprețioase (garnete, almandine, sticle colorate) erau încrustate în alveole din aur. Această tehnică, preluată de la huni și sarmați, a devenit ulterior marcă înregistrată a artei barbaro-romane.
- Simbolismul Războinic și Sacru: Fibula mare (răpitoarea de priviri, considerată „Cloșca”) are forma unui vultur — un simbol hunic și vizigot al puterii militare și al legăturii cu divinitatea.
- Inscripția Runică de pe Torc (Kringla): Inelul de gât (colanul) conținea o inscripție faimoasă în alfabetul runic (Futhark): „Gutanio wi hailag”, tradusă cel mai frecvent prin „Păzitorului sacru al gailor/gotilor” sau „Sacru goților”. Această piesă a fost, din păcate, tăiată direct peste text în timpul furtului din 1875.
2. Anatomia celor 12 Piese Salvate
Dintr-un ansamblu ceremonial complet, astăzi mai păstrăm 12 obiecte ritualice și de podoabă:
- Piese de Podoabă Personală: Fibula Mare (vulturul), Fibula Mică și două Fibule Mijlocii (folosite pentru prinderea mantiei), alături de un Colan simplu.
-
Vase de Ceremonie și Libație:
- Patera: O farfurie ritualică adâncă, turnată în relief, în al cărei centru se află o statuetă a unei zeițe a fertilității înconjurată de personaje mitologice.
- Două Căni Dodecagonale (cu 12 laturi): Vase unice cu toarte în formă de pantere sau leasme sculptate.
- Paharele Ajour (cu filigran): Două potire de aur cu pereți perforați meșteșugit.
3. Impactul în Proiectul Național al României Moderni
Descoperirea din 1837 a venit într-un moment de plină emancipare națională. Pentru elitele intelectuale române din secolul al XIX-lea (Alexandru Odobescu, Mihail Kogălniceanu), tezaurul a devenit un simbol al vechimii și al bogației istorice din spațiul carpatic.
- Alexandru Odobescu i-a dedicat o lucrare monumentală de cercetare („Le Trésor de Pétrossa”), prezentând tezaurul la Expoziția Universală de la Paris din 1867. Acolo, artefactele au fascinat Europa și au plasat definitiv spațiul românesc pe harta marilor descoperiri arheologice ale lumii.
4. Miza geopolitică: Tezaurul la Moscova
Trimis în decembrie 1916 într-un tren blindat către Kremlin pentru a fi salvat de armatele Puterilor Centrale, Tezaurul de la Pietroasa a devenit monedă de schimb geopolitică.
Când Hrușciov a aprobat restituirea sa parțială în 1956 (alături de alte 33.000 de piese de artă), gestul a fost pur politic — o încercare de a îndulci tensiunile dintre București și Moscova din era post-Stalin. Cu toate acestea, „Sechestrul istoric” asupra restului Tezaurului Băncii Naționale a României (peste 91,5 tone de aur fin) rămâne un subiect deschis până astăzi.
Descifrarea Enigmei Runice: Colanul cu Inscripție
Printre cele 12 piese salvate, inelul de gât (torcul/colanul) reprezintă o piesă de o valoare lingvistică excepțională pentru întreaga istorie a Europei de Nord și Centrale.
- Alfabetul Futhark Vechi: Gravura folosește runele germanice timpurii. A fost unul dintre puținele texte runice descoperite vreodată pe un obiect din aur masiv din acea epocă.
-
Misterul Traducerii: Lingviștii au oferit mai multe interpretări pentru textul „Gutanio wi hailag”:
- „Sacru/Închinat zeilor goților” (cea mai acceptată variantă), confirmând că tezaurul avea un caracter sacru, fiind utilizat în ritualuri religioase sau ca zestre regală de cult.
- „Păstrat teafăr de către zeul Gutan”, o formulare cu rol magic, de protecție împotriva profanatorilor.
- Mutilarea Tăcerii: În timpul furtului din 1875, hoțul Pantazescu a tăiat colanul în două chiar prin mijlocul rune-i centrale pentru a-l vinde mai ușor, distrugând definitiv o litera din textul original și obligând cercetătorii să lucreze pe baza schițelor făcute de Odobescu înainte de furt.
Capodoperele Tehnice: Patera și Fibula Mare
Nivelul de detaliu al prelucrării aurului demonstrează că atelierele care au creat aceste piese combinau măiestria greco-romană cu simbolistica nomadă:
-
Patera (Fructiera Sacră):
- Este realizată prin tehnica repoussé (modelare din spate prin batere).
- În centru se află o figură feminină tridimensională îmbrăcată într-o rochie faldurată, ținând o cupă în mână — o reprezentare a zeiței mamă sau a fertilității.
- În jurul ei sunt dispuse 16 personaje mitologice (zei greco-romani reinterpretați în cheie barbară), creând o punte vizuală între cultura clasică și cea germanică.
-
Fibula Mare („Cloșca”):
- Cu o greutate de aproape 1 kilogram de aur curat, era folosită ca broșă de agățat mantia pe umăr.
- Corpul vulturului este complet acoperit cu alveole în care erau încrustate peste 100 de pietre prețioase (rubine, granate, almandine). Ochiul pasării era reprezentat printr-o piatră mare semiprețioasă, oferindu-i un aspect hipnotic.
Moștenirea și Impactul în Prezent
Astăzi, Tezaurul de la Pietroasa nu este doar o piesă de muzeu, ci o emblemă națională:
- Obiect de Tezaur al MNIR: Este expus într-o sală specială securizată la Muzeul Național de Istorie a României din București, fiind cea mai vizitată și protejată colecție din țară.
- Simbol Financiar și Cultural: Imaginea fibulei mari și a paterii a apărut pe numeroase monede comemorative emise de Banca Națională a României și pe timbre poștale, rămânând cel mai vizibil simbol al arheologiei românești pe plan internațional.
Odiseea Tezaurului de la Pietroasa transcende simpla valoare a aurului și a pietrelor prețioase. De la fragmentele sparte cu toporul pe dealul Istrița și până la încercările dramatice ale furturilor, incendiilor și refugiului la Moscova, „Cloșca cu puii de aur” a supraviețuit ca un veritabil miracol istoric.
Ea rămâne nu doar o mărturie vie a măiestriei artistice de la granițele lumii antice, ci și o emblemă a rezistenței patrimoniului românesc în fața vicisitudinilor timpului.