În fața gării din Sighetu Marmației, pe trotuarul din stânga intrării principale, există un copac pe care administrația orașului l-a tăiat în 2022 lăsând un ciot de vreo 40 de centimetri înălțime. Ciotul a rămas acolo și nimeni nu l-a scos pentru că era nevoie de o hotărâre de consiliu pentru asta și hotărârea nu a mai venit.
Pe ciotul acela, în fiecare sâmbătă dimineața, apare o cutie de carton.
Cutia e pusă acolo înainte de șapte dimineața, înainte să vină mulțimea de la gară. Cineva o aduce, o lasă, pleacă.
În cutie sunt cărți.
Nu cărți la mâna a doua în sensul obișnuit — cărți selectate, curate, cu un bilet mic lipit pe coperta interioară. Pe bilet scrie, de mână, un singur rând: „Dacă ți-e de ea, ia-o. Dacă nu, lasă-o pentru altcineva."
Omul care aduce cutia se numește Radu Moldovan, are patruzeci și șase de ani și lucrează ca profesor de română la Liceul Dragoș Vodă din Sighetul Marmației. Vine sâmbăta pentru că sâmbăta e zi de trafic mare la gară — oameni care pleacă la Cluj sau la București, studenți care se întorc acasă sau la facultate, oameni cu ore de așteptare în față.
Ore de așteptare care pot fi umplute cu o carte dacă există una la îndemână.
A început în octombrie 2020, în toamna pandemiei, când biblioteca școlii primise o donație de cărți pe care nu le putea prelua toate — spațiu insuficient, unele titluri în dublu exemplar, altele pentru vârste care nu corespundeau. Directoarea îi spusese lui Radu că poate lua ce vrea, restul se dau la topit.
Radu luase câteva cutii și le dusese acasă. Stătuseră o lună în hol până când nevasta lui, Carmen, îl întrebase ce face cu ele.
Nu știuse ce să răspundă.
A doua sâmbătă dimineața se dusese cu o cutie la gară, o pusese pe ciotul copacului și se aşezase pe o bancă la distanță să vadă ce se întâmplă.
În două ore dispăruseră opt cărți. Rămăseseră patru în cutie la sfârșitul zilei — le luase acasă, le pusese deoparte.
Săptămâna următoare adusese o cutie nouă.
Din 2020 încoace, în fiecare sâmbătă dimineața, cutia e pe ciot.
Un student de 22 de ani pe nume Călin, care merge la Cluj cu trenul de 8:15 în fiecare luni dar care vine și sâmbăta câteodată să viziteze familia, povestea că luase de pe ciot un roman de Mircea Cărtărescu în octombrie 2023 și că îl citise în tren și că fusese primul roman din categoria aceea pe care îl terminase vreodată. Înainte luase numai cărți din programa obligatorie.
Spusese asta unui prieten care îi spusese lui Radu printr-un lanț de cunoștinți la care Radu nu fusese prezent.
Radu nu știa că Călin exista. Dar Cărtărescu era în cutie pentru că Radu crezuse că e o carte care merită să ajungă la oameni care nu ar fi ales-o singuri.
O femeie de 55 de ani, Mariana, stătea la gară sâmbăta dimineața pentru că fiul ei pleca la muncă la Cluj și ea venea să îl conducă și după ce pleca trenul mai rămânea pe bancă câteva minute pentru că îi era greu să plece imediat acasă în apartamentul din care tocmai plecase și fiul ei.
Luase o carte de pe ciot — o culegere de povestiri scurte — și o citise pe bancă și acasă și îi dăduse și vecinei de palier.
Nu știa cine pune cutia. Nu o interesase să afle.
Un băiat de 14 ani pe nume Andrei, elev la un liceu din Sighetu, venise sâmbăta cu tatăl lui la gară și văzuse cutia și luase o carte despre astronomie fără să ceară permisiunea tatălui, care se uitase și spusese că e gratis și că bine a făcut.
Cartea despre astronomie fusese în cutie pentru că Radu o primise de la un coleg care nu știa ce să facă cu ea și care știuse că Radu știe.
Andrei citise cartea și intrase în cercul de astronomie de la liceu în septembrie.
Carmen, nevasta lui Radu, coace uneori o prăjitură sâmbăta dimineața și i-o pune în geantă lângă cutia de cărți. Radu spune că prăjitura nu face parte din sistem. Carmen spune că ea nu are sistem, că face prăjitură.
Radu mănâncă prăjitura pe bancă după ce lasă cutia și se uită cum oamenii care trec prin fața gării se opresc sau nu se opresc la ciot.
Cei mai mulți nu se opresc.
Câțiva se opresc, privesc, citesc biletul, iau o carte sau nu iau.
Câțiva iau cartea fără să citească biletul.
Radu consideră că ăia sunt cei mai onești.
Ciotul e acolo. Cutia e acolo în fiecare sâmbătă.
Radu are acasă cărți pentru vreo trei ani de sâmbete dacă nimeni nu mai donează nimic.
Oamenii donează câteodată — lasă cărți pe ciot cu bilete scrise de ei. Radu le verifică și le pune în circulație dacă sunt în stare bună.
Sistemul se autosusține parțial.
Radu spune că nu e un sistem. E o cutie pe un ciot.
Dar vine în fiecare sâmbătă.