Pe 31 decembrie 1956, Televiziunea Română transmitea prima emisiune oficială pe câteva sute de televizoare importate din URSS - 18 luni mai târziu, pe 15 mai 1958, românii vedeau primul meci de fotbal la TV în nocturnă de la Stadionul Republicii.
Totul începuse cu doi ani înainte. În 1953, la Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor, profesorul Alexandru Spătaru primea o misiune ambițioasă: să construiască primul emițător de televiziune românesc. Echipamentele erau sovietice, dar munca era românească.
21 august 1955. Duminică seară, ora 20:00. De la Poșta Vitan din București plecau primele imagini televizate din România. Emițătorul avea doar 400 de wați putere. Instalația de telecinema fusese construită de inginerii români cu forțe proprii.
Programul dura două ore. Jurnale de actualități, filme despre Siberia, un documentar. Emisiunile experimentale continuau sâmbăta, apoi se extindeau în cursul săptămânii. Puterea emițătorului creștea treptat.
Pe 14 decembrie 1956 se termina montajul antenei pe Casa Scânteii. Emițătorul nou avea 15 kilowați pentru imagine și 7,5 kilowați pentru sunet. Antena de 12 metri montată pe pilonul central permitea recepția pe o rază de peste 60 de kilometri.
Congresul al II-lea al PMR hotărâse: până la sfârșitul anului 1956, România trebuia să aibă televiziune oficială. Studiourile din strada Molière numărul 2 nu erau gata. Încăperile nu erau tencuite, ferestrele nu erau montate. Dar ordinul politic era mai tare decât orice.
31 decembrie 1956. Noaptea de Revelion. Prima emisiune oficială a Televiziunii Române. Cleo Stieber, una dintre primele crainice, anunța: "Cu prilejul Anului Nou, vă urăm La mulți ani! Permiteți-ne să vă oferim în dar un program din cântecele și jocurile noastre românești."
Programul era simplu: un reportaj realizat de Alexandru Stark, filmul "O noapte furtunoasă", salutul lui Petru Groza, președintele Marii Adunări Naționale. Aproape totul era înregistrat pe film de 35 de milimetri. Transmisia se vedea doar în București, pe câteva sute de televizoare importate din URSS pentru personalitățile regimului.
După emisiunea inaugurală, televiziunea lua o pauză de două luni. Trebuiau terminate studiourile și instalațiile. Când revenea, transmisiile rămâneau sporadice, experimentale.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi România intrând în era televiziunii - totul era în direct, fără înregistrare, fără montaj, fără replay.
Februarie 1957. Din URSS sosea primul car de reportaj al TVR. Trei camere montate pe două autobuze. Era echipamentul care făcea posibile transmisiile exterioare.
22 februarie 1957. Sala Floreasca din București. Yves Montand, celebrul artist francez, susținea un recital. Cele câteva sute de televizoare din România prindeau prima transmisiune în direct de la un eveniment cultural. Carele de reportaj funcționau perfect.
5 mai 1957. Premiera sportivă. Meciul de rugby București-Londra era transmis în direct. Prima competiție sportivă văzută de telespectatorii români în propria lor casă.
1 iunie 1957. De la Teatrul Țăndărică se transmitea prima emisiune pentru copii. Televiziunea descoperea noi publicuri, noi genuri de program.
Iulie 1957. Televiziunea emitea patru zile pe săptămână. Din octombrie, cinci zile: luni, marți, joi, sâmbătă, duminică. Grila de programe se consolida treptat. În tot anul 1957, TVR transmitea 600 de ore. Tot în direct. Echipamente de înregistrare video nu existau încă.
20 martie 1958. "Informațiile după-amiezii" devenea "Jurnalul Televiziunii". Începea era știrilor televizate în România. Telespectatorii aveau acum un program regulat de știri.
15 mai 1958. Ora 20:00. Stadionul Republicii. Dinamo Moscova juca împotriva Selecționatei B a Republicii Populare Române. Prima emisiune experimentală în nocturnă. Primul meci de fotbal transmis vreodată la televiziunea românească.
Scorul final: 3-1 pentru fotbaliștii sovietici. Dar rezultatul sportiv conta mai puțin decât evenimentul în sine. România intra în liga țărilor care puteau transmite fotbal la televiziune.
Toamna 1958. Ateneul Român găzduia prima ediție a Festivalului "George Enescu". TVR transmitea în direct de la cel mai prestigios eveniment cultural al României. Muzica clasică ajungea în casele a mii de români.
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii român în 1958 și să vezi pentru prima dată un meci de fotbal la televizor? Pentru că în acel an, România făcea saltul tehnologic care o alinia cu lumea dezvoltată.
În 1958, TVR avea aproximativ 16.000 de abonați. Aparatele erau scumpe, veneau din URSS, nu toată lumea își putea permite. Dar numărul creștea constant. În 1960 ajungea la 160.000 - de zece ori mai mult în doar doi ani.
Televiziunea avea circa 150 de angajați. Un singur car de reportaj. Un studio improvizat în strada Molière. Dar energia și entuziasmul compensau limitările tehnice.
Toate programele mergeau în direct. Piesele de teatru se repetau două-trei săptămâni și se transmiteau live. Dacă un actor greșea replica, greșeala rămânea în eter. Emisiunile de Revelion durau toată noaptea, cu mari actori și interpreți care se perindau ore în șir pe scenă.
1965 marca un moment important. Se lansa "Teleenciclopedia" - cea mai longevivă emisiune de știință și cultură din istoria TVR. Programele se puteau recepționa pe 40% din teritoriul țării prin relee. Numărul abonaților ajungea la 500.000.
1968 aducea o transformare majoră. Un telecentru nou cu șase studiouri. Televiziunea avea 700 de angajați și emitea 3.000 de ore pe an. Începea să emită Programul 2. România avea acum două canale TV.
1970. Televiziunea se muta în noul sediu de pe Calea Dorobanților, construit după modelul BBC. Programele se puteau recepționa pe 83% din teritoriul țării. Turnul TVR înalt de 74 de metri asigura acoperire națională.
Între 1966 și 1980, TVR avea o politică deschisă a programelor. Pe cele două canale se difuzau filme, seriale, desene animate din Occident. Emisiuni din Statele Unite și Europa de Vest. România comunistă avea acces la cultura occidentală prin televiziune.
23 august 1983. Prima transmisiune color oficială. România alegea sistemul PAL din Germania de Vest, nu SECAM-ul francez susținut de sovietici. Încă un semn de independență față de Moscova.
1985 marca începutul declinului. Programul 2 își întrerupea emisia. Programul 1 transmitea doar două ore pe zi, între 20:00 și 22:00. Majoritatea conținutului: cultul personalității soților Ceaușescu. "Programul de economisire a energiei" al lui Nicolae Ceaușescu transforma TVR într-un instrument de propagandă.
22 decembrie 1989. Televiziunea Română devenea singura televiziune din lume care transmitea în direct o schimbare de regim. Demonstranții ocupau clădirea la amiază. Anunțau fuga lui Ceaușescu. TVR se transforma în Televiziunea Română Liberă.
Astăzi, când avem sute de canale TV și streaming nelimitat, e aproape imposibil să ne imaginăm cum era în 1956. Câteva sute de televizoare în toată țara. Emisiuni doar de Revelion. Tot în direct, fără posibilitate de reluare.
Dar acolo, în studioul netencuit din strada Molière, pe 31 decembrie 1956, România făcea primul pas într-o nouă eră. Era începutul unei revoluții în comunicare care avea să schimbe complet societatea românească în deceniile următoare.