Pe DJ205 dintre Focșani și Mărășești, la kilometrul șaptesprezece, există un pod mic de beton peste un pârâu pe care hărțile îl numesc Pârâul Sărat. Podul are parapete joase și o lampă de iluminat care funcționează câteodată și câteodată nu, după cum îi vine. Nu e un pod celebru. E un pod de drum județean pe care trec tractoare și mașini de sat și câte un TIR rătăcit care a greșit drumul.
Dar medicii de la Spitalul din Focșani știu de el. Și salvamarii. Și câțiva șoferi care nu povestesc decât la a doua bere.
Pe 3 noiembrie 2003, la ora douăzeci și două și treizeci, o ambulanță cu o pacientă în stare gravă a pierdut controlul pe puntea podului înghețată și a căzut parțial în pârâu, cu fața în jos, cu roțile din față în apă. Șoferul ambulanței, Sorin Dumitru, treizeci și șase de ani, a scos-o pe pacientă prin geamul spart, a urcat-o pe mal, a revenit pentru infirmieră și a murit când ambulanța a alunecat complet în apă înainte să iasă. Apa era de un metru și jumătate dar era noiembrie și era noapte și Sorin nu a ieșit.
Pacienta și infirmiera au supraviețuit.
Sorin Dumitru a fost înmormântat cu uniformă de ambulanțier, cum ceruse soția lui. Fiul lui avea trei ani.
Podul a fost reparat. Lampa de iluminat a fost montată mai târziu. Viața a continuat pe DJ205.
Dar conducătorii auto care au rămas în pană pe podul acela noaptea sau care au derapat ușor pe puntea lui înghețată povestesc că în câteva secunde apare lângă ei un bărbat în uniformă albă de ambulanțier cu un triunghi reflectorizant în mână.
Nu vorbește mult. Pune triunghiul la locul potrivit, te ajută să împingi mașina în siguranță, verifică dacă ești bine.
O femeie pe nume Luminița, din Mărășești, care a derapat pe pod în ianuarie 2012 cu poleiul și a oprit cu mașina cu roțile pe bordura podului, la câțiva centimetri de parapet, povestește că bărbatul în uniformă albă era lângă ea înainte să apuce să coboare din mașină. O ajutase să iasă din mașină, o ținuse de braț până se convinsese că nu e rănită, și împinsese mașina înapoi în siguranță pe carosabil cu o putere pe care ea o descria ca neobișnuită pentru un om de statura lui.
Luminița îl întrebase dacă e de la ambulanță.
El spusese că da, că trece pe acolo.
Luminița îl întrebase cum se numește.
El spusese Sorin și atâta.
Luminița îl recunoscuse după nume abia a doua zi, când o vecină îi povestise de accidentul din 2003 după ce auzise că Luminița avusese probleme pe pod.
Un șofer de pe ambulanța din Focșani, pe nume Dănuț, care face des traseul pe DJ205, povestește că într-o noapte din 2017 îi cedase o roată exact pe pod și că un bărbat în uniformă albă îi ajutase colegul să schimbe roata în timp ce el rămăsese în ambulanță cu pacientul. Că la final colegul îi spusese că omul plecase fără să ia nimic și că nu auziseră nicio mașină plecând.
Dănuț spune că a înțeles după aceea cine fusese.
Că pe DJ205 e bine să știi.
Un localnic din satul de lângă pod, moș Costică, optzeci și doi de ani, care l-a cunoscut pe Sorin din vedere, spune că Sorin Dumitru fusese tipul de ambulanțier care se oprea și la accidente la care nu fusese chemat, dacă trecea pe acolo. Că nu putea să treacă dacă vedea că e nevoie.
Moș Costică spune că podul e al lui acum.
Că asta e tot ce se poate spune.
Podul de pe DJ205 e la locul lui. Lampa de iluminat funcționează câteodată și câteodată nu.
Dar pe podul acela, noaptea, nimeni nu a rămas singur cu o problemă de când Sorin Dumitru a murit în pârâul de dedesubt.
Dacă rămâi în pană sau derapezi pe puntea înghețată și un bărbat în uniformă albă apare lângă tine înainte să fi chemat pe cineva, lasă-l să te ajute.
Nu îl întreba prea mult.
Spune-i mulțumesc când termină.
Și conduce cu grijă pe restul drumului.
Sorin Dumitru a murit salvând oameni.
Nu s-a putut opri din asta.
Nici acum.