Pe strada Libertății din Deva, la intrarea în parcul central, există un loc unde dimineața se adună câțiva oameni în vârstă care vin să facă mișcare ușoară sau pur și simplu să stea pe bănci la aer. Parcul e vechi, cu castani și tei și alei de piatră șlefuită de ani de mers pe ele. Nu e spectaculos. E pur și simplu parcul cartierului.
Din septembrie 2022 încoace, în fiecare marți și vineri dimineața, pe banca de lângă fântâna ornamentală stă o femeie cu un termos roșu și cu un coș de nuiele.
Femeia se numește Paraschiva Moga, șaptezeci și patru de ani, pensionară din 2012 din funcția de bucătăreasă la cantina unui liceu din Deva unde lucrase douăzeci și opt de ani. Paraschiva a gătit pentru mii de copii de-a lungul vieții, a știut mereu că o masă caldă la momentul potrivit e mai mult decât hrană, și nu s-a putut dezvăța de logica asta nici la pensie.
În coș, în fiecare marți și vineri, sunt gogonele murate, covrigi cu susan pe care îi coace ea, și ouă fierte tari. Simplă mâncare de dimineață, gătită de mână, fără pretenții.
În termos e ceai de sunătoare îndulcit cu miere din stupii unui vecin de la țară, pe care Paraschiva îl aduce în sticle de un litru de fiecare dată când merge la fratele ei în Ilia.
Împarte ce aduce cu oricine se apropie de bancă. Nu strigă, nu face reclamă. Stă și scoate cana din coș și dacă e cineva pe banca alăturată întreabă dacă vrea ceai.
A început aproape din întâmplare, în septembrie 2022, când venise la parc cu câteva ouă fierte rămase de la micul dejun și un termos de ceai și se întâlnise cu o vecină bătrână care stătea singură și care îi spusese că nu mâncase dimineața că nu avuse chef să gătească pentru ea singură.
Paraschiva îi dăduse ouăle și ceaiul și vecina mâncase acolo pe bancă.
Marțea viitoare Paraschiva adusese mai mult.
Un pensionar pe nume Augustin, șaptezeci și doi de ani, care vine în parc în fiecare dimineață pentru mers pe jos și care o știe pe Paraschiva din vedere de ani de zile, spune că prima dată când se apropiase de banca ei fusese din curiozitate și că ieșise de acolo cu două gogonele, un covrig și un ceai și cu sentimentul că avusese o conversație bună cu cineva care ascultă.
Spune că Paraschiva nu vorbește mult dar pune întrebările potrivite și că la vârsta lui, când copiii sunt plecați și zilele se aseamănă, o conversație bună pe o bancă de parc marți dimineața contează mai mult decât ar admite în mod normal.
Vine în fiecare marți și vineri.
O femeie pe nume Teodora, patruzeci și nouă de ani, care traversează parcul spre serviciu și care oprise o dată din curiozitate când văzuse coșul, povestește că Paraschiva îi dăduse un covrig și îi spusese că drumul spre serviciu e mai bun cu ceva cald în stomac și că ea știe asta din douăzeci și opt de ani de dat micul dejun la copii de liceu.
Teodora dusese covrígul la birou și îl mâncase la prima pauză și se gândise la Paraschiva și la faptul că există oameni care gătesc pentru alții pur și simplu pentru că știu că e nevoie.
Fiul Paraschivei, care locuiește în Hunedoara și o vizitează în weekend, o întrebase dacă nu se obosește cu pregătitul de două ori pe săptămână.
Paraschiva îi spusese că nu, că în douăzeci și opt de ani de cantină gătise pentru o sută de copii pe zi și că un coș pentru câțiva pensionari din parc nu e oboseală ci distracție.
Fiul spusese că bine dar să nu exagereze.
Paraschiva spusese că știe ea unde e limita.
Un copil de opt ani pe nume Matei, care mergea la școală prin parc cu bunicul lui și care văzuse coșul cu gogonele și ouă fierte, o întrebase pe Paraschiva dacă e bufet.
Paraschiva spusese că e ceva mai bun decât bufet, că la bufet plătești.
Matei o întrebase de ce nu plătești.
Paraschiva spusese că pentru că mâncarea dimineața în aer liber e mai bună când vine de la cineva care o dă cu plăcere.
Matei nu înțelesese complet logica dar luase covrígul.
Parcul central din Deva e la locul lui în 2026. Castanii înfloresc primăvara și fac umbră vara. Fântâna ornamentală funcționează în sezonul cald.
Și în fiecare marți și vineri dimineața, pe banca de lângă fântână, un termos roșu și un coș de nuiele îl așteaptă pe oricine se apropie.
Paraschiva nu vede niciun motiv să se oprească.
A gătit pentru oameni toată viața.
Pensionarea nu schimbă asta.