Legenda spune că Baba Dochia a urcat la munte cu 9 cojoace pe ea, le-a lepădat unul câte unul crezând că vine primăvara, iar gerul neașteptat a prins-o și a transformat-o în stană de piatră.
În calendarul popular românesc, începutul lunii martie stă sub semnul uneia dintre cele mai vechi și mai importante legende ale neamului - povestea Babei Dochia.
Baba Dochia. Personaj central al mitologiei românești. Întruchiparea trecerii de la iarnă la primăvară. Plus explicația populară pentru vremea capricioasă și schimbătoare a începutului de martie.
Bunicii noștri știau că primele zile ale lunii martie sunt fie prea friguroase, fie prea calde, cu o vreme imprevizibilă. Plus au numit aceste zile schimbătoare "zilele babelor".
Pentru un țăran român din vechime, care depindea complet de vreme pentru recoltele și animalele sale, înțelegerea acestor zile capricioase de la începutul primăverii era esențială pentru supraviețuire.
Legenda Babei Dochia are mai multe variante, răspândite în toată zona locuită de români. Dar miezul poveștii este același peste tot.
Conform legendei celei mai cunoscute, Baba Dochia era o femeie bătrână care avea o turmă de oi. La începutul lunii martie, văzând că vremea pare să se încălzească, a pornit cu oile la munte.
Baba Dochia se îmbrăcase în nouă cojoace - unele variante ale legendei vorbesc chiar de douăsprezece. Plus era pregătită pentru frigul muntelui.
Pe măsură ce urca, vremea părea tot mai caldă. Soarele strălucea puternic. Plus Baba Dochia, simțind căldura, a început să-și lepede cojoacele unul câte unul.
Cojoc după cojoc, baba se descotorosea de hainele groase, convinsă că primăvara sosise cu adevărat. Plus a continuat să urce, tot mai ușor îmbrăcată.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce înțelepciune se ascunde în această legendă - bătrânii o spuneau copiilor tocmai pentru a-i învăța că vremea de la începutul lui martie e înșelătoare, că nu trebuie să te grăbești să crezi că a venit primăvara doar pentru că o zi e caldă.
După ce și-a lepădat și ultimul, al nouălea cojoc, rămânând doar în ie, s-a întâmplat dezastrul. Vremea s-a schimbat brusc. Plus a venit un ger năprasnic, cu viscol și ninsoare.
Baba Dochia, rămasă fără niciun cojoc, a fost prinsă de gerul neașteptat. A înghețat de frig pe vârful muntelui. Plus, conform legendei, a fost transformată în stană de piatră împreună cu turma sa de oi.
Cele nouă cojoace lepădate corespund celor nouă zile ale urcușului. Plus reprezintă durata ciclului de schimbare a vremii de la începutul primăverii.
Există mai multe variante ale legendei care explică de ce a fost pedepsită Baba Dochia. Una dintre cele mai cunoscute o leagă de relația ei cu nora sa.
Conform acestei variante, Baba Dochia ar fi fost o soacră rea. În toiul iernii, și-ar fi trimis nora la râu să spele lână - într-o variantă lână neagră, cerându-i imposibilul, să o facă albă. Plus ar fi chinuit-o pe tânăra femeie.
Când Dochia a înghețat pe munte, conform legendei, i s-au arătat Dumnezeu și Sfântul Petru. Aceștia i-au spus - "Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna lâna la râu?". Plus astfel, înghețul ei era o pedeapsă.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru copiii din satele românești de altădată, să asculte iarna, la gura sobei, povestea Babei Dochia care a înghețat pe munte - o poveste care îi învăța deopotrivă despre capriciile vremii și despre răsplata faptelor bune și rele?
Din această legendă s-a născut una dintre cele mai îndrăgite tradiții românești - obiceiul "babelor". Primele nouă zile ale lunii martie, de la 1 la 9 martie, sunt considerate "zilele babelor".
Obiceiul spune că, pe 1 martie, fiecare persoană își alege o zi între 1 și 9 martie. Aceasta devine "baba ei". Plus vremea din ziua aleasă ar arăta cum îi va merge persoanei pe parcursul întregului an.
Dacă ziua aleasă este senină și caldă, anul va fi bun, luminos, plin de bucurii și împliniri. Dacă ziua este friguroasă, mohorâtă sau cu viscol, anul ar putea aduce încercări și greutăți. Plus dacă plouă, e semn de an îmbelșugat.
Legenda Babei Dochia este legată de formațiuni stâncoase reale din munții României. În Munții Ceahlău există stânci pe care tradiția populară le asociază cu Baba Dochia și oile sale transformate în piatră.
La fel, în Munții Bucegi se află celebrele "Babele" - formațiuni stâncoase devenite simboluri ale acestei legende. Plus stânci asemănătoare există și în zona Buzăului.
Este interesant că, deși legenda zilelor babelor este răspândită în toată zona balcanică - locuită cândva de traci - doar în România există aceste stânci reale asociate cu mitul. Plus celelalte popoare balcanice au doar legenda, fără mărturiile de piatră.
Etnografii consideră că mitul Babei Dochia este unul dintre cele mai importante și mai vechi mituri românești. Plus are rădăcini foarte adânci, dinaintea creștinismului.
În străvechiul calendar roman, anul începea pe 1 martie. În această interpretare, Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi - care este pe sfârșite și trebuie să moară pentru ca noul an să se nască. Plus moartea ei pe 9 martie marchează hotarul între iarnă și primăvară.
Numele "Dochia" este pus în legătură cu Sfânta Muceniță Evdochia, sărbătorită de Biserică pe 1 martie. Plus astfel, vechiul mit precreștin s-a împletit cu tradiția creștină.
O variantă a legendei leagă Baba Dochia chiar de tradiția mărțișorului. Se spune că, mergând cu oile la munte, baba a luat cu sine un caier de lână. A tors un fir roșu și unul alb, pe care le-a unit. Plus acest fir bicolor simboliza "funia anului" - împletirea iernii cu primăvara.
Există și o interpretare mai profundă a personajului. "Baba" din legendă nu simboliza o bătrână urâtă și rea, ci o femeie cu autoritate, înțeleaptă. Plus în folclorul românesc, babele erau adesea femei înțelepte, ursitoare, moașe, cele care cunoșteau leacuri pentru orice boală.
Asocierea fiecărei femei cu una dintre cele nouă zile era percepută în vechime ca o formă de educație. Plus o metodă de responsabilizare și de cunoaștere a propriilor îndatoriri în cadrul familiei.
În credința populară, perioada babelor este considerată instabilă nu doar meteorologic, ci și simbolic. Se spune că în aceste zile energiile sunt "în schimbare". Plus orice conflict pornit între 1 și 9 martie ar putea avea efecte de durată.
De aici vine și expresia "îți îngheți norocul". La fel cum Baba Dochia a fost surprinsă de ger după ce și-a lepădat cojoacele, omul care se ceartă în aceste zile riscă să-și piardă protecția simbolică a norocului. Plus antropologii explică astfel de credințe ca mecanisme sociale menite să tempereze tensiunile.
Astăzi, când vremea capricioasă de la începutul lui martie ne face să ne îmbrăcăm gros dimineața și subțire la prânz, e greu să ne imaginăm că în spatele acestei simple observații meteorologice stă una dintre cele mai vechi și mai frumoase legende ale poporului român.
Iar când te gândești că, de secole, românii își aleg în fiecare 1 martie "baba" lor, privind apoi cerul cu speranță sau cu îngrijorare - înțelegi că legenda Babei Dochia nu este doar o poveste despre o bătrână înghețată pe munte, ci o întreagă filosofie populară despre trecerea timpului, despre capriciile naturii și despre legătura strânsă dintre om și anotimpuri.
Una dintre cele mai vechi legende ale poporului român - povestea Babei Dochia care a urcat la munte cu nouă cojoace, le-a lepădat unul câte unul și a înghețat, transformându-se în stană de piatră - mitul care explică vremea capricioasă a începutului de martie, a dat naștere tradiției "zilelor babelor" și a lăsat în munții Ceahlău și Bucegi stânci care, de secole, stau mărturie tăcută a acestei povești străvechi.