Fabrica Clujana - "Fabrica de Piele Frații Renner & Co" întemeiată în 1911 - a ajuns în anii '80 cea mai mare fabrică de încălțăminte din estul Europei cu peste 11.000 de angajați, dar a sfârșit oficial în decembrie 2022 în faliment, după 111 ani de existență întrerupți doar de incompetență capitalistă și de criza energiei.
În istoria industriei românești există un brand cu o longevitate impresionantă - peste 100 de ani de existență - care a supraviețuit naționalizării comuniste, dar a fost ucis de capitalism.
Fabrica Clujana. Întemeiată în 1911. Plus simbolul industriei pielării și încălțămintei din Transilvania timp de un secol.
Numele său a trecut prin multe variante. La origini, "Fabrica de Piele Frații Renner & Co". După naționalizarea comunistă din 1948, "Fabrica de încălțăminte Janos Herbak". Plus apoi "Fabrica de Pielărie și Încălțăminte Cluj". Și în final "SC Clujana SA".
Pentru un clujean al anilor '70-'80, Clujana era inima industrială a orașului - peste 11.000 de oameni mergeau dimineața la fabrică, ieșeau seara în masă pe poartă, iar zona Pieței 1848 din Cluj era complet dominată de această fabrică-combinat.
Istoria începe în 1911. Familia Renner - frați de origine germană din Transilvania - a fondat la Cluj o fabrică de piele și încălțăminte. Plus o întreprindere de calitate, recunoscută în întregul Imperiu Austro-Ungar.
Produsele "Fabrica de Piele Frații Renner & Co" erau apreciate prin calitatea execuției. Plus prin pielăria de înaltă calitate, prelucrarea atentă și designul atrăgător pentru epocă.
După Primul Război Mondial, fabrica s-a transformat în societate pe acțiuni. Plus a continuat să se dezvolte în perioada interbelică, când a devenit unul dintre principalii producători de încălțăminte din România Mare.
Schimbarea radicală a venit în 1948. Sub regimul comunist proaspăt instalat, fabrica a fost naționalizată ca toată industria românească. Plus a fost redenumită "Fabrica de încălțăminte Janos Herbak".
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, pentru un muncitor clujean al anilor '70-'80, să mergi dimineața la Clujana - era o fabrică-combinat uriașă, cu mii de colegi, cu cantină proprie, cu locuri de muncă sigure, cu salariu bun și cu certitudinea că pantofii pe care îi făceai cu propria ta mână ajungeau în toată lumea.
Era un adevărat combinat, nu doar o simplă fabrică. Plus se făceau pantofi de la A la Z.
Fabrica avea secții complete pentru întregul proces. Secții de tăbăcărie, unde se tăbăceau pieile aduse. Secții de cauciuc, unde se făceau tălpile. Plus ateliere de mase plastice, unde se făceau tocurile și calapoadele.
În anii '70-'80, Clujana atingea apogeul. A devenit cea mai mare fabrică de încălțăminte din estul Europei. Plus avea peste 11.000 de angajați (după unele surse 8.000-10.000), o forță de muncă uriașă concentrată într-un singur loc.
Producția era impresionantă. Milioane de perechi de pantofi pe an. Plus o gamă diversificată - pantofi de oraș, ghete, bocanci, încălțăminte sport, încălțăminte pentru copii.
Cea mai mare parte a producției mergea la export. Plus majoritatea produselor sale ajungeau în țări din Europa de Est și nu numai - URSS, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, dar și în Occident.
În interior, situația era diferită. Marfa care mai ajungea și pe piața românească se vindea ca pâinea caldă. Plus românii stăteau la coadă pentru pantofii Clujana, care erau de calitate dar greu de găsit.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un muncitor de la Clujana din anii '80, să-ți petreci viața făcând încălțăminte de calitate pentru toată Europa de Est, dar să nu poți cumpăra propriii pantofi din magazinele cu rafturi goale ale Bucureștiului - decât dacă aveai noroc să prinzi un lot mic care ajungea ocazional pe piața internă?
Una dintre cele mai cunoscute glume despre Clujana spunea totul despre calitatea legendară a produselor. "Cum să încalți 16 oameni? Iei o vacă, o dezbraci, îi pui șablonul în spinare și gata! Total - 16 perechi de bocanci de Clujana".
Era o glumă care vorbea despre cantitatea, despre eficiența, despre puterea industrială a Clujanei. Plus și despre calitatea bocancilor - care erau atât de durabili încât se transmiteau din generație în generație.
"Ghetele galbene insulated" erau mândria fabricii Clujana. Plus produsul-emblemă care defmea brandul - bocancii puternici, izolați termic, perfecți pentru iarna grea românească.
Schimbarea radicală a venit după Revoluția din 1989. Plus, paradoxal, capitalismul a fost mai dur cu Clujana decât naționalizarea comunistă.
În anii '90, fabrica a încercat să se adapteze. Plus să facă față concurenței produselor importate ieftine din Asia.
Era însă prea greu. Lipsa modernizării, numărul uriaș de salariați, managementul vechi - toate au dus la pierderea competitivității. Plus o adevărată cădere liberă.
În 1999 a venit lovitura. Fabrica a fost declarată falimentară. Plus oprită din activitate.
La momentul opririi, mai avea încă 2.816 muncitori. Plus o forță de muncă redusă față de glorie, dar încă semnificativă.
Disponibilizările au declanșat proteste masive. Muncitorii au ieșit în stradă pentru a-și cere salariile și plățile compensatorii. Plus o tragedie socială imensă pentru orașul Cluj.
Între 1999 și 2003-2004, fabrica a fost închisă complet. Plus o perioadă neagră a industriei clujene, când zeci de mii de oameni căutau alte slujbe.
În 2003, noii acționari au hotărât reluarea activității. Plus în 2004 s-a redeschis o singură secție a fabricii cu doar 35 de angajați.
Treptat, fabrica a început să se dezvolte din nou. Plus în 2009 avea peste 300 de angajați - tot puțin față de glorie, dar mai bine ca în anii grei de la sfârșitul anilor '90.
90% din producția actuală era exportată. Plus Clujana făcea încălțăminte cu brand de retail pentru Cora și Pink, pentru piețele occidentale.
Acționar majoritar a devenit Consiliul Județean Cluj, cu 93,44% din acțiunile companiei. Plus statul - prin autoritatea județeană - încerca să mențină fabrica vie.
Sfârșitul a venit însă inevitabil. În decembrie 2022, după 111 ani de existență, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a hotărât oficial declanșarea procedurii de faliment.
Cauzele au fost multiple. Creșterile uriașe de prețuri ale energiei din 2021-2022. Scumpirea materiei prime. Plus datoriile imense acumulate de-a lungul anilor.
Era o ironie tragică a istoriei. Fabrica care a supraviețuit naționalizării comuniste din 1948 și a continuat să funcționeze sub patru regimuri politice diferite, era ucisă în final de capitalism, energie scumpă și incompetență managerială.
În prezent, fabrica este abandonată. Plus Consiliul Județean Cluj plănuiește transformarea platformei într-un "hub regional pentru inovare" - un centru pentru startup-uri și transfer tehnologic.
Brandul "Clujana" continuă însă să existe într-o formă mai redusă. Plus producția este făcută în sistem lohn pentru două firme - una din Cluj și una din Reghin - care au comenzi din străinătate.
În 2024, Clujana avea încă doar 360 de angajați - o fracțiune din cei 11.000 din anii de glorie. Plus pentru a renaște ca brand, avea nevoie de o infuzie de capital de aproximativ 250.000 de euro și de plata datoriilor către stat în valoare de 1 milion de euro.
Astăzi, când mergi în Piața 1848 din Cluj și treci pe lângă clădirile abandonate ale fostei Clujane, e greu să ne imaginăm că aici, în urmă cu doar 40 de ani, lucrau zilnic peste 11.000 de oameni, făcând pantofi care erau apoi exportați în toată Europa de Est și pe care, în mod legendar, "te puteai bizui ca pe Soare".
Iar când te gândești că Fabrica Clujana - întemeiată în 1911, supraviețuind Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, două schimbări majore de regim (1918 și 1948), naționalizarea comunistă, perioada de glorie din anii '80 - a fost ucisă într-un singur an din cauza creșterii prețului energiei și a datoriilor acumulate - înțelegi că în istoria modernă, o industrie clădită cu sudoarea a 4 generații poate dispărea într-o singură criză.
Cel mai vechi simbol al industriei pielării din Cluj - Fabrica Clujana, fondată în 1911 ca "Fabrica de Piele Frații Renner & Co", naționalizată în 1948 și redenumită succesiv "Janos Herbak", "Fabrica de Pielărie și Încălțăminte Cluj" și "SC Clujana SA", devenită în anii '80 cea mai mare fabrică de încălțăminte din estul Europei cu peste 11.000 de angajați (8.000 după alte surse), producând milioane de perechi de pantofi exportați în toată Europa, ucise după 1989 de incompetența managerială, închisă oficial în 1999, redeschisă cu 35 de angajați în 2004 și reușind să ajungă la 300+ angajați, falimentând final în decembrie 2022 după 111 ani de existență din cauza crizei energiei și a datoriilor - dovada că o tradiție industrială de secole poate fi spulberată într-o singură criză economică.