În anii '70-'80, Bucureștiul avea peste 70 de cinematografe funcționale - Favorit, Capitol, Patria, Sava, Rahova, Bucegi, Cotroceni, Cringași, Buzești - majoritatea închise după Revoluție, demolate, transformate în magazine, săli de evenimente sau benzinării, iar din toată acea constelație culturală au mai rămas funcționale doar 8 săli astăzi.
În memoria bucureștenilor care au copilărit în comunism există o lume aproape complet dispărută - lumea cinematografelor de cartier.
Cinematografele de cartier. Peste 70 de săli funcționale în Bucureștiul anilor '70-'80. Plus rețeaua densă de cinema-uri care făcea ca, în orice cartier al capitalei, să ai un cinematograf la distanță de mers pe jos.
Era o adevărată constelație culturală. Cinematografe mari, prestigioase, în centru. Cinematografe mai mici, dar pline de viață, în cartiere. Plus grădini de vară pentru filmele pe timpul verii.
Pentru un copil bucureștean al anilor '70-'80, mersul la cinematograf cu părinții era una dintre cele mai mari sărbători ale săptămânii - coada la bilete, mirosul de sală, scaunele rabatabile cu foșnetul lor specific și foșnetul bomboanelor de la papagal făcea din film o experiență magică.
Bucureștiul fusese capitală a cinematografului încă din perioada interbelică. Cinema Capitol de pe Bulevardul Elisabeta a fost inaugurat în 1912. Plus a fost considerat multă vreme cel mai elegant cinematograf din capitală.
Pe Bulevardul "6 Martie" (astăzi Regina Elisabeta), dinspre Cercul Militar spre Cișmigiu, era o adevărată "alee a cinematografelor". București, Lumina, Festival, Capitol, Bulevard - cinci săli pe doar câteva sute de metri. Plus formă acea celebră "stradă a filmului" a capitalei.
Cinematograful Dacia de pe Calea Griviței avea o istorie spectaculoasă. Construit în 1930, se numea inițial "Marconi" - după inventatorul italian al telegrafiei fără fir. Plus odată cu instaurarea comunismului, a fost redenumit "Alexandru Popov".
Sub Ceaușescu, "Alexandru Popov" a devenit "Dacia". Plus o ironie a redenumirilor comuniste - același cinematograf cu trei nume diferite în jumătate de secol.
Cinematograful Carpați de pe Bulevardul Magheru se numise inițial "Magheru". Plus deschis ca "Casa filmului" pe 11 martie 1974, transformat în spațiu cultural pentru cinefilii capitalei.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, pentru o familie bucureșteană a anilor '80, să mergi într-o sâmbătă seara la cinematograful Patria sau Favorit, să stai la coadă o oră pentru bilete, să intri în sala cu foaier elegant, candelabre, scaune comode - totul transformat într-un palat al filmului, departe de cenușiul cotidian al comunismului.
Cinematograful Favorit din Drumul Taberei era unul dintre cele mai impresionante. Construit în anii '70 ca "palatul filmului" al Sectorului 6. Plus comparabil ca strălucire doar cu impozantul Cinema Patria de pe Magheru.
Sala uriașă a Favorit avea peste 1.000 de locuri. Plus reprezenta un punct de atracție pentru locuitorii din Sectorul 6 și nu numai.
Atmosfera era elegantă. Scaunele comode. Foaierul generos. Plus candelabrul modern care trona în mijlocul tavanului crea o senzație de rafinament rar întâlnit în acele vremuri.
Lista cinematografelor de cartier era impresionantă. "Aurora" pe Bulevardul Dimitrov (fost cinema "23 August"). "București" pe Bulevardul 6 Martie. "Buzești" cu grădină de vară. Plus "Bucegi" cu grădină, "Capitol" cu grădină.
Erau și "Cotroceni" pe Șoseaua Cotroceni. "Cringași" pe Șoseaua Cringași. "Cultural" în Piața I. Pintilie. Plus "Doina" cu grădină pe strada Doamnei (fost "Terra").
Filmele care se difuzau erau diverse. Produții românești - "Castelanii" (1966), "Pași spre lună" (1964), filmele lui Ion Popescu Gopo, ale lui Sergiu Nicolaescu, ale lui Lucian Pintilie. Plus filme sovietice și din alte țări socialiste.
Filmele occidentale soseau cu întârziere - uneori cu mai mulți ani după premierele internaționale. Plus erau cenzurate atunci când era nevoie, dar erau extrem de căutate de publicul român.
Comediile, aventurile, desenele animate făceau lipsa pentru copii. Plus erau singura cale prin care lumea exterioară pătrundea în viața familiilor românești.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru o adolescentă bucureșteană din anii '80, să stai la coadă două ore la cinematograful Patria pentru a vedea un film cu Pierre Richard sau cu Jean-Paul Belmondo - când timp de săptămâni ascultaseși la radio doar muzică patriotică și ascultaseși la școală despre realizările partidului - și acum, în sfârșit, vedeai pe ecran Parisul, Marea Mediterana, lumea liberă?
Cinematografele aveau și un alt rol important - locuri de socializare. Aici se întâlneau prieteni, cupluri, vecini. Plus se discutau filmele văzute, se făceau planuri, se construia o întreagă viață culturală informală.
Grădinile de vară ale cinematografelor erau o specialitate a Bucureștiului. La cinematografele Rahova, Tomis, Buzești, Bucegi, Capitol existau grădini unde se difuzau filme în aer liber în lunile de vară. Plus o experiență magică - filme sub cerul liber, în nopțile calde de iulie-august.
Pe lângă grădinile de vară, mai erau și alte locații pentru filme. Stadioanele Republicii și Dinamo. Arenele Romane din Parcul Carol. Plus teatrul de vară din Parcul Herăstrău - toate transformate sezonier în săli de cinema sub stele.
Sistematizarea comunistă a început însă să distrugă rețeaua de cinematografe încă din anii '80. Câteva cinematografe dispăruseră înainte de 1989, ca efect al demolărilor și restructurărilor urbane. Plus Rahova, Bucegi, Progresul, Moșilor, Tomis - toate s-au pierdut.
Cinematograful Bucegi de pe Bulevardul 1 Mai era unul dintre cele mai apreciate cinema-uri ale cartierului 1 Mai (Mihalache). Plus și grădina lui de vară era foarte căutată.
Schimbarea finală a venit după Revoluția din 1989. Plus, paradoxal, declinul cinematografelor a fost mai rapid în democrație decât în comunism.
În anii '90, liberalizarea pieței a adus mall-urile moderne cu multiplexuri. Plus magia vechilor cinematografe a început să se stingă.
Lipsa investițiilor, deteriorarea infrastructurii, neglijența autorităților - toate au contribuit la transformarea palatelor de altădată în clădiri uitate, prăfuite, aproape ruinate.
Favorit-ul a stat în paragină aproape două decenii. Plus, ca multe alte cinematografe, a devenit doar o amintire pentru locuitorii din cartier.
Cinematograful Florida fusese redenumit în comunism "Cinema Aurora". Plus în 2008, clădirea a fost demolată pentru a se construi un bloc rezidențial cu magazin la parter.
Cinema Modern din Piața Regina Maria a fost transformat în magazin. Plus i s-a demolat fațada pentru a-l integra în noul bloc construit.
Cinema Terra (Doina) de pe strada Doamnei s-a transformat într-un restaurant tradițional românesc. Plus în 1999, a fost preluat și devenit "Restaurantul Doamnei", iar terasa "Terasa Doamnei".
Cinema Libertății din fața Parcului Carol, construit în 1914, este astăzi închis. Plus de nerecunoscut rolul deosebit de important pe care l-a avut în viața culturală.
Cinematograful Floreasca din parcul Cinematograf Floreasca - construit ca parte a cartierului dat în folosință în 1957 - a devenit spațiu pentru evenimente private. Plus o transformare comună multor cinematografe.
Astăzi, din toată rețeaua de peste 70 de cinematografe ale Bucureștiului comunist, mai funcționează doar 8 săli din vechile liste. Patria, Scala, Studio, Cinema PRO (fost Luceafărul), Gloria, Glendale (fost Cotroceni), Europa (fost Mioriță), Corso (fost Victoria).
Mall-urile moderne cu multiplexuri au înlocuit experiența intimă a cinematografului de cartier. Plus tinerii nu mai cunosc magia unei seri de sâmbătă la "Favorit" sau "Bucegi" - acel ritual urban care a încântat generații întregi.
Astăzi, când mergi într-un multiplex modern de mall și plătești 30 de lei pentru un bilet la un film hollywoodian recent, e greu să ne imaginăm că, în urmă cu doar 40 de ani, Bucureștiul avea peste 70 de cinematografe funcționale, fiecare cartier avea propriul lui "palat al filmului", iar mersul la film era una dintre cele mai dragi sărbători urbane ale familiilor românești.
Iar când te gândești că vechi clădiri istorice - Cinema Capitol din 1912, Cinema Patria, Cinema Favorit cu mia lui de locuri - bijuterii arhitecturale care au încântat generații - zac astăzi în paragină sau au fost transformate în magazine, benzinării sau biserici - înțelegi cât de rapid o lume culturală întreagă poate dispărea într-o singură generație, atunci când nu mai există voință politică sau interes economic pentru a o salva.
Sălile pierdute ale Bucureștiului - peste 70 de cinematografe funcționale în capitala comunistă, de la Cinema Capitol din 1912 până la Cinema Favorit din Drumul Taberei cu peste 1.000 de locuri, cu marile săli centrale ca Patria, Scala, Sava și Festival, cu cinematografele de cartier ca Bucegi, Rahova, Buzești, Cotroceni, Aurora și Dacia, cu grădinile de vară unde se difuzau filme sub cerul liber, transformate după 1989 în magazine, benzinării, biserici sau pur și simplu demolate, din care au mai rămas funcționale doar 8 săli astăzi - dovada că o lume culturală întreagă, construită cu eforturi de generații, poate dispărea într-un deceniu de transformări economice neghidate.