În epoca dinaintea telefoanelor mobile, biblioteca cartierului era cea mai populară destinație - copii și adulți așteptau ore în șir să obțină o carte, schimbau între ei reviste vechi ca pe niște comori, iar plăcerea cititului era o evadare adevărată din realitate.
În memoria românilor care au crescut înainte de internet există o lume aproape complet uitată - lumea bibliotecilor de cartier și a cititului pentru plăcere.
Cititul pentru plăcere. Plus cea mai populară formă de divertisment a generațiilor crescute înainte de era digitală.
Era o adevărată cultură. Cu biblioteci publice pline săptămânal. Cu revistele care se citeau pe rând. Plus cu cărțile care se împrumutau între vecini și prieteni.
Pentru un copil român crescut în anii '70-'90, biblioteca cartierului era una dintre cele mai magice destinații - intrai într-o cameră plină de cărți de toate culorile, alegeai-ți două sau trei cărți pentru două săptămâni, plecai acasă cu o avere reală în brațe.
În comunism, cititul era una dintre puținele forme de divertisment accesibile tuturor. Plus statul publica milioane de cărți la prețuri foarte mici.
Editurile principale erau: Editura Politică (pentru cărți ideologice). Editura Tineretului (pentru copii). Editura Albatros (pentru tineret). Plus Editura pentru Literatură, Editura Univers, Editura Cartea Românească.
Tirajele erau impresionante. Un roman românesc obișnuit se tipărea în 100.000-200.000 de exemplare. Plus traducerile mai populare ajungeau la 300.000-500.000.
Pentru cărțile de mare succes, oamenii stăteau la coadă la librărie. Plus se înscriau pe liste de așteptare, ca pentru produse alimentare.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, pentru un copil român, să primești în dar de Crăciun "Toate Pânzele Sus" de Radu Tudoran, "Cireșarii" de Constantin Chiriță sau "Făt-Frumos din Lacrimă" de Eminescu - cărți care nu erau doar obiecte, ci porți către alte lumi pe care le explorai zile întregi sub plapumă cu lanterna.
Biblioteca de cartier era inima vieții culturale. Plus fiecare cartier avea bibliotecă publică de stat.
Erau săli pline cu rafturi de la podea la tavan. Cu mii de cărți gratuite pentru împrumut. Plus cu bibliotecare în vârstă care îți recomandau exact cartea potrivită pentru vârsta ta.
Sistemul de împrumut era simplu. Plus aveai un carnet de cititor, putea împrumuta 2-3 cărți pentru două săptămâni.
Dacă întârziai cu restituirea, plăteai amendă. Plus dacă pierdeai cartea, trebuia să o cumperi de la librărie - aproape imposibil, pentru că tirajele se epuizau rapid.
Bibliotecile aveau și abonamente la reviste. România Literară. Cărți și Reviste. Tribuna. Plus reviste pentru copii: Cutezătorii, Luminița, Arici Pogonici, Soimii Patriei.
Reviste pentru tineret și adulți: Magazin Istoric. Lumea (revistă geografică). Plus Almanahul Femeii și revista Femeia.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru o fată tânără din anii '80 să nu ai televizor cu desene animate, fără telefon mobil, fără internet - dar să poți citi 20 de cărți într-o vacanță de vară, să intri în pielea lui Sherlock Holmes, lui Robinson Crusoe, lui d'Artagnan - știind că aceste personaje deveneau prieteni adevărați care te însoțeau prin toată copilăria?
Cărțile pentru copii erau adevărate comori. "Cireșarii" de Constantin Chiriță cu cele 5 volume - aproape orice copil român le citea de mai multe ori. Plus "Toate pânzele sus" de Radu Tudoran, "Aventurile lui Habarnam" de Nikolai Nosov, "Lumea lui Pifka" și multe altele.
Traduceri din literatura mondială - clasice ale aventurii și fantasticului. Mark Twain (Tom Sawyer, Huckleberry Finn). Jack London (Colț Alb, Chemarea străbunilor). Plus Robert Louis Stevenson (Insula Comorii), Alexandre Dumas (Cei trei mușchetari).
Pentru adolescenți, sci-fi era pasiunea generațiilor. Jules Verne (toate cărțile). Isaac Asimov. Plus Ray Bradbury, Arthur C. Clarke, frații Strugatzki.
Editura Univers publica și colecția "Romanul de aventuri" - cu cărți poliţiste, de spionaj, de mister. Plus o adevărată academie a aventurii pentru tinerii români.
Pentru femeile gospodine, cărțile de bucătărie erau și ele căutate. "Bucate, vinuri și obiceiuri românești" de Radu Anton Roman. Plus "Carte de bucate" de Sanda Marin - bestsellerul absolut.
În anii '90, după Revoluție, situația s-a schimbat radical. Au apărut zeci de noi edituri. Plus librării private, cu cărți de toate genurile.
Au fost tipărite și cărți "interzise" în comunism - operele lui Eliade, Cioran, Ionescu. Plus literatura politică, religioasă, ezoterică.
Bibliotecile publice au continuat să funcționeze. Plus chiar dacă tirajele cărților s-au redus, oamenii încă citeau intensiv.
Anii '90 au fost considerați "epoca de aur" a cititului post-decembrist. Plus românii descopereau cu pasiune toată literatura interzisă timp de patru decenii.
Schimbarea radicală a venit însă în anii 2000-2010. Plus odată cu apariția televiziunii cabluate, internetului, telefoanelor mobile.
Treptat, cititul a început să se transforme. Numărul cititorilor activi a scăzut dramatic. Plus bibliotecile publice au pierdut tot mai mulți cititori.
Editurile mari au început să se prăbușească. Tirajele cărților au scăzut de la sute de mii la câteva mii. Plus librăriile mari au fost înlocuite treptat de magazine online (Cărturești, Libris, Humanitas online).
Conform unui sondaj recent, doar 6% dintre români citesc cărți zilnic. Plus aproape 50% nu au mai citit nicio carte în ultimul an.
Statisticile arată că România este pe ultimele locuri din UE la cititul cărților. Plus o pierdere culturală uriașă pentru o țară cu tradiție literară.
Bibliotecile publice s-au transformat în "centre culturale" cu programe diverse. Plus dar numărul cititorilor activi a scăzut catastrofal.
Tinerii consumă acum conținut digital - YouTube, TikTok, Netflix, Instagram. Plus cărțile fizice au fost înlocuite cu Kindle-uri și aplicații de citit.
Generația Z, în special, citește foarte puține cărți tradiționale. Plus preferă audiobooks, e-books, conținut scurt online.
Pe rețelele sociale au apărut totuși "BookTok" și "BookTube" - comunități de tineri care recomandă cărți. Plus o încercare a tinerilor de a relansa cititul prin mediile digitale.
Astăzi, când vezi un copil de 10 ani petrecându-și 5 ore pe zi pe TikTok sau YouTube, e greu să ne imaginăm că, în urmă cu doar trei decenii, aceeași vârstă de 10 ani însemna să citești 30 de cărți într-o vacanță de vară, să stai ore în șir la biblioteca cartierului, să fii cel mai fericit copil din lume când primeai în dar "Cireșarii" sau "Toate pânzele sus".
Iar când te gândești că generația părinților și a bunicilor tăi a crescut cu o cultură a cititului care lega comunități întregi - prin biblioteci de cartier, prin reviste care se împrumutau între vecini, prin cărți citite la lumânare în lipsa curentului electric din anii '80 - și că această cultură s-a stins în doar o generație - înțelegi că, paradoxal, abundența digitală ne-a luat ceea ce sărăcia ne dăduse: timpul de a citi încet, profund, pentru plăcere.
Una dintre cele mai mari comori culturale pierdute ale României - cultura cititului pentru plăcere a generațiilor crescute înainte de era digitală, cu bibliotecile de cartier pline săptămânal de cititori activi, cu tirajele de cărți de sute de mii de exemplare ale Editurilor Politică, Tineretului, Albatros, Univers, Cartea Românească, cu cărțile-cult ale copilăriei (Cireșarii lui Constantin Chiriță în 5 volume, Toate pânzele sus de Radu Tudoran), cu colecțiile de aventuri (Jules Verne, Jack London, Mark Twain, Alexandre Dumas), cu revistele specifice (Cutezătorii, Luminița, Magazin Istoric), cu sistemul de împrumut prin carnete pe două săptămâni, cu amenzile pentru întârzieri, cu cărțile-comori dăruite la sărbători citite sub plapumă cu lanterna - pierdută în doar trei decenii prin invazia televiziunii prin cablu, internetului, telefoanelor mobile și TikTok-ului, cu doar 6% dintre românii care mai citesc zilnic și aproape 50% care nu au mai citit nicio carte în ultimul an - dovata că, în istoria recentă, abundența digitală ne-a luat exact ce sărăcia comunistă ne dăduse din plin: timpul lent al lecturii adânci pentru plăcere.