În istoria României există o zi de neuitat - un moment când o țară mică de la marginea estică a Europei intra într-un club extrem de selectiv, cel al națiunilor care și-au trimis propriii cetățeni în spațiu.
14 mai 1981. Ziua în care un român de 28 de ani urca într-o capsulă cosmică Soyuz pe aerodromul Baikonur, în Kazahstanul sovietic. Plus pornea într-o aventură de aproape 8 zile pe orbita Pământului.
Numele lui era Dumitru-Dorin Prunariu. Plus avea să devină al 103-lea om din istoria omenirii care a zburat în spațiu. România devenea astfel al 11-lea stat din lume care avea propriul cosmonaut.
Pentru un copil român al anilor '80, vestea că un compatriot ajunsese în spațiu era una de basm - până atunci, cosmonauții erau doar ruși sau americani, văzuți pe ecrane în alb-negru, nume îndepărtate și inaccesibile.
Povestea zborului spațial românesc începuse mult mai devreme. În mai 1977, Uniunea Sovietică inițiase programul "Intercosmos". Plus a deschis selecția pentru cosmonauți din țările aliate socialiste.
Programul avea un scop clar - să arate lumii că ideologia comunistă reușea, în paralel cu SUA, să trimită în spațiu nu doar sovietici, ci și cetățeni ai altor țări socialiste. Plus să întărească legăturile politice cu Pactul de la Varșovia.
România a fost una dintre țările participante. Plus s-au organizat selecții în întreaga armată română, pentru a găsi cei mai potriviți candidați pentru pregătirea cosmică.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, în comunismul anilor '70, să fii selectat ca posibil cosmonaut al României - era o oportunitate ieșită din comun, accesibilă unui număr restrâns de tineri ofițeri și ingineri din armata română.
În toamna lui 1977, candidații români au fost detașați la unitatea militară de aviație de la Bacău. Plus au fost incluși într-un program multidisciplinar de pregătire.
Tinerii ofițeri au zburat cu avioane MIG-15 la Bacău. Plus au făcut cursuri de educație fizică, de psihologie și de limba rusă la Poiana Brașov.
La 1 ianuarie 1978, trei candidați au fost selectați ca membri ai grupului de cosmonauți pentru misiunea spațială româno-sovietică. Erau ing. Dumitru-Dorin Prunariu, ing. Cristian Guran și colonel Dumitru Dediu.
Dumitru Prunariu se născuse la Brașov, în 1952. Plus terminase în 1977 cursurile Școlii de ofițeri de rezervă aviație din Bacău, cu gradul de sublocotenent în rezervă.
Pregătirea propriu-zisă pentru zbor a început în martie 1978. Locul - celebrul "Orășel Stelar" (Звёздный городок) situat la câțiva kilometri de Moscova. Plus baza secretă de antrenament a cosmonauților sovietici.
Acolo, Prunariu și colegii lui români au lucrat alături de candidați-cosmonauți din alte cinci țări socialiste. Plus au urmat trei ani de pregătire intensă, care includea simulatoare, antrenamente de rezistență fizică și cursuri de specialitate.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un tânăr inginer român brașovean, ajuns la Orășelul Stelar de lângă Moscova, să te antrenezi alături de cosmonauți sovietici experimentați, ști că poate, într-o zi, vei deveni primul român din spațiu - sau poate că, dimpotrivă, vei fi doar rezerva celui care va zbura?
Decizia finală a venit pe 12 mai 1981 - cu doar două zile înainte de lansare. Dumitru Prunariu a fost confirmat oficial ca primul nominalizat în zborul spațial româno-sovietic. Plus alături de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov, comandantul de echipaj.
Popov era un cosmonaut extrem de experimentat. La acel moment, era deținătorul recordului mondial de timp petrecut în spațiu - 186 de zile. Plus mai zburase anterior pe stația cosmică Salyut-6.
Echipajul de rezervă a fost format din Iuri Romanenko (URSS) ca și comandant. Plus Dumitru Dediu, ca al doilea cosmonaut român.
Conform unei mărturii, Dumitru Dediu a primit cu greu vestea că nu el va zbura - mai ales că aceasta i-a venit chiar în ziua lui de naștere. Plus a recunoscut că "asta-i soarta, știam de la început că numai unul dintre noi va zbura".
Dintre toți candidații din programul Intercosmos, Dumitru Prunariu a fost singurul care a obținut calificative maxime la examenele și testările finale. Plus aceasta a fost unul dintre argumentele pentru selectarea lui.
Lansarea a avut loc pe 14 mai 1981, la ora 20:16 ora României (17:16 UTC). Plus de pe celebrul aerodrom Baikonur din stepa Kazahstanului.
În doar 8 minute și 50 de secunde, racheta Soyuz-U a propulsat capsula Soyuz 40 până la 220 kilometri altitudine. Plus deplasându-se cu viteza amețitoare de 28.000 km/h pe o orbită înclinată cu 51,6 grade față de ecuator.
Conform mărturiei lui Prunariu, accelerația era cumplită. "În 8 minute și 50 de secunde am ajuns de la zero km/h la 28.000 km/h. Omul stă culcat pe spate, suportă aceste accelerații pe direcția piept-spate, în niciun caz cap-picioare". Plus altfel, sângele s-ar fi dus din cap și ar fi apărut "vălul cenușiu", apoi "vălul negru".
Pe 15 mai, la ora 21:50 ora României, nava Soyuz-40 s-a cuplat cu complexul orbital Salyut-6. Plus Dumitru Prunariu pășea pentru prima dată într-o stație spațială.
La bordul stației Salyut-6 i-au întâmpinat echipajul permanent. Plus, împreună, cei patru cosmonauți au desfășurat 11 experimente științifice românești, 4 propuse de partenerii sovietici și alte câteva experimente nefinalizate de echipaje Intercosmos anterioare.
Experimentele românești se concentrau pe diverse domenii. Erau experimente de astrofizică, de biologie, de medicină, de tehnologie a materialelor. Plus de comportamentul materialelor românești în condiții de microgravitație.
Misiunea spațială "Soyuz-40" a durat 7 zile, 20 de ore, 41 de minute și 52 de secunde. Plus a fost a opta și ultima misiune Intercosmos cu cosmonauți din țările partenere.
Revenirea pe Pământ a avut loc pe 22 mai 1981. La ora 16:58 ora României, capsula cu echipajul sovieto-român ateriza fără probleme în stepa Kazahstanului. Plus România dispunea oficial de un cosmonaut returnat acasă.
În țară, vestea reușitei lui Prunariu a stârnit o emoție colectivă. Plus regimul comunist a făcut o adevărată sărbătoare națională din această realizare.
Au urmat zile întregi de televiziune dedicate primului cosmonaut român. Plus Prunariu a fost decorat cu titlul de "Erou al Republicii Socialiste România" și cu "Erou al Uniunii Sovietice".
După încheierea carierei active de cosmonaut, Dumitru Prunariu a devenit o personalitate publică marcantă. A primit grade militare succesive în armata română. Plus a ajuns la rangul de general în rezervă.
A fost director al Agenției Spațiale Române (ROSA). Plus ambasador al României la Federația Rusă, președinte al Comitetului ONU pentru Folosirea Pașnică a Spațiului Cosmic.
Trebuie spus însă un lucru important. De atunci - de la zborul lui Prunariu din 1981 - au trecut peste 4 decenii, iar România nu a mai avut niciun alt cosmonaut.
Dumitru Prunariu rămâne, până astăzi, primul și singurul român care a ajuns în spațiu. Plus dintre cele 38 de țări care au trimis până acum oameni în cosmos, România rămâne cu un singur reprezentant.
Mărturisirea lui Prunariu este simbolică - mărturisește că s-ar întoarce oricând în spațiu, ca să poată vedea de acolo Pământul. Plus că România, văzută de la 220 de kilometri altitudine, este "ca o pâine de casă" - mică, frumoasă, caldă.
Astăzi, când vezi statia spațială internațională trecând noaptea pe deasupra României, e greu să ne imaginăm că, în urmă cu peste 4 decenii, un român brașovean s-a aflat la bordul unei stații cosmice, învârtindu-se în jurul Pământului cu viteza de 28.000 km/h.
Iar când te gândești că Dumitru Prunariu, primul și singurul român în spațiu, a fost trimis la 28 de ani într-o misiune extraordinară de către regimul comunist - tocmai în acel regim care, în paralel, izola țara de tot Occidentul - înțelegi paradoxul istoriei că, uneori, marile realizări științifice se pot naște și în epoci de dictatură, dar și că realizările acumulate atunci nu au fost continuate în România democratică.
Primul român în spațiu - generalul în rezervă Dumitru-Dorin Prunariu, născut la Brașov în 1952, selectat în programul Intercosmos în 1977, antrenat 3 ani la Orășelul Stelar din Moscova, ajuns al 103-lea om din istorie care a zburat în spațiu pe 14 mai 1981 la bordul navei Soyuz-40 alături de colonelul sovietic Leonid Popov, după 7 zile, 20 ore, 41 minute și 52 secunde pe stația Salyut-6 și realizând 11 experimente științifice românești - dovada că, măcar pentru un moment de glorie în 1981, România a făcut parte din clubul foarte restrâns al națiunilor care și-au trimis cetățenii printre stele.