Sub Munții Bucegi există un tunel feroviar de 6 kilometri pe care regele Carol I voia să-l termine la jubileul său de 50 de ani de domnie - lucrările au început în ianuarie 1914, dar au fost oprite de Primul Război Mondial, reluate în 1938 și 1941, iar astăzi intrările lui sunt betonate misterios de autorități, fără explicații publice.
În inima Munților Bucegi, ascuns de ochii curioșilor și învăluit într-o aură de mister, se află unul dintre cele mai fascinante proiecte feroviare abandonate ale României.
Tunelul Izvor. Cunoscut și ca "Tunelul secret al Bucegilor". Plus considerat, dacă ar fi fost finalizat, drept cel mai lung tunel feroviar din toată România.
Cu o lungime planificată de aproximativ 6 kilometri în linie dreaptă, ar fi străbătut Muntele Păduchiosu. Plus ar fi creat o rută feroviară mai scurtă între Moroieni și Sinaia.
Pentru un călător român de astăzi care urcă pe Platoul Izvor, în apropierea cimitirului din Sinaia, este aproape imposibil să-și imagineze că, sub picioarele sale, există kilometri de tunel săpat în munte cu mai bine de 100 de ani în urmă, abandonat misterios și betonat oficial.
Trebuie spus de la început un fapt important pentru a fi onești cu istoria. Tunelul nu este o construcție comunistă, cum cred mulți. Plus a fost început cu mult înainte - sub regele Carol I, în 1913.
Aprobarea oficială a proiectului a fost dată de Consiliul de Miniștri al României. Plus în anul 1913, cu un an înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.
Tunelul Izvor a fost conceput ca parte a unei magistrale strategice. Plus ar fi legat județele Prahova și Dâmbovița prin Masivul Bucegi.
Scopul era ambitios. Conectarea stațiilor Sinaia și Pietroșița printr-o rută mai scurtă și mai eficientă. Plus crearea unui drum rapid și sigur între Țara Românească și Ardeal.
Proiectul a fost aprobat și de regele Ferdinand. Plus era considerat un simbol al modernizării României.
Existau și considerente strategice. Tunelul ar fi descongestionat traficul de pe linia Sinaia-Ploiești. Plus ar fi creat o cale alternativă pentru transportul de materiale și trupe.
Conform unor surse, lucrările erau planificate să fie finalizate cu ocazia jubileului de 50 de ani de domnie a regelui Carol I. Plus o lucrare-monument care să marcheze cei 50 de ani de domnie ai primului rege al României.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, la începutul secolului XX, să sapi un tunel feroviar de 6 kilometri prin Munții Bucegi - era considerată o lucrare uriașă pentru epocă, comparabilă cu marile realizări inginerești ale Europei occidentale.
Societatea germană Julius Berger a fost cea aleasă pentru implementarea proiectului. Plus aceeași societate care, ulterior, a realizat și celebrul Tunel Teliu (cel mai lung tunel feroviar din România, finalizat în 1928).
Lucrările au început în ianuarie 1914. Plus construcția era programată să dureze doar 28 de luni, fiind executată în trei schimburi de lucru zilnice.
Construcția tunelului a început simultan din ambele direcții - Sinaia și Moroieni. Plus tehnica clasică pentru tunelurile mari ale epocii, care reducea timpul total de săpare prin lucrul paralel.
Punctul de străpungere dinspre Sinaia a fost stabilit pe Platoul Izvor. Plus aproape de cimitirul orașului.
Dificultățile au apărut însă rapid. În partea de nord, infiltrațiile de apă au fost foarte puternice - 8 litri pe secundă. Plus au produs mari greutăți constructorilor.
Aceste infiltrații au impus sprijiniri puternice. Care se întindeau uneori până la punctul de lucru. Plus a încetinit dramatic avansul săpăturii.
În partea de sud, greutățile au fost și mai mari. Din cauza izvoarelor de gaz metan care apăreau prin fisuri. Plus împiedicau lucrul de înaintare.
Structura rocii prin care străbătea tunelul era instabilă și parțial degradată. S-a adoptat pentru excavare metoda de lucru austriacă. Plus cu avansarea prin galeria de creștet, susținerea făcându-se cu grinzi puternice speciale.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un miner care lucra la Tunelul Izvor în 1914, să sapi în întunericul muntelui timp de ore întregi, cu apa șiroind continuu peste tine - 8 litri pe secundă - și cu gazul metan ieșind prin fisuri, riscând în orice moment o explozie sau o prăbușire?
Lovitura principală a venit pe 28 iulie 1914. Plus odată cu declanșarea Primului Război Mondial.
Lucrările la tunel au fost oprite. România a intrat în război în 1916. Plus prioritățile naționale s-au schimbat radical.
Tunelul Izvor a rămas neterminat. Plus uitat în adâncul muntelui timp de aproape un sfert de secol.
Schimbarea a venit în 1938. Lucrările au fost reluate, după două decenii de abandon. Plus regele Carol al II-lea a hotărât finalizarea proiectului.
Reluarea nu a durat însă mult. Lucrările au fost abandonate din nou. Plus din motive care nu sunt complet documentate istoric.
În 1941, în plin Război Mondial II, construcția tunelului a fost reluată într-un ritm rapid. Plus în timpul ocupației militare germane în România, când guvernul Antonescu colabora cu Germania nazistă.
Conform mărturiilor de epocă, aproximativ 2.000 de oameni de diferite naționalități au muncit la acest proiect. Germani, ruși, cehi, țigani, unguri și bulgari. Plus o forță de muncă internațională, posibil prizonieri de război sau muncitori forțați.
Contextul era unul de război. Tunelul a fost gândit, în principal, ca un element de strategie militară. Plus pentru transport rapid în caz de conflict.
Sfârșitul war a venit însă în 1944. România a întors armele împotriva Germaniei. Plus pe 23 august 1944, regele Mihai I a făcut puciul prin care țara a trecut de partea Aliaților.
Lucrările la tunel s-au oprit din nou. Plus odată cu instaurarea regimului comunist în anii ce au urmat, proiectul a fost definitiv abandonat.
În perioada comunistă, tunelul a fost lăsat în paragină. Plus nu există documente oficiale care să arate că regimul Ceaușescu ar fi încercat să-l termine.
În prezent, intrările tunelului sunt blocate. Au fost betonate de autorități. Plus tocmai această decizie a dat naștere unei avalanșe de speculații și legende.
De ce a fost betonată intrarea? Care este adevăratul motiv? Plus ce se ascunde, eventual, în interiorul tunelului?
Aceste întrebări fără răspuns oficial au generat numeroase teorii ale conspirației. Unele susțin că tunelul ar conține laboratoare secrete. Altele - depozite militare. Plus alte legende vorbesc despre arhive comuniste sau chiar despre comori ascunse.
Misterul "Sălii Hologramelor" din Bucegi - o legendă conspiraționistă bine cunoscută în România - este uneori asociată cu Tunelul Izvor. Plus deși cele două locuri sunt diferite.
Tunelul Izvor rămâne unul dintre cele mai misterioase și fascinante locuri din România. Plus încărcat de istorie reală și de legende moderne.
Astăzi, când treci cu mașina pe DN1 între Sinaia și Pietroșița, e greu să ne imaginăm că sub Munții Bucegi există kilometri de galerii săpate în piatră timp de aproape 30 de ani - 1914, 1938, 1941 - dar niciodată terminate, betonate misterios de autoritățile post-decembriste.
Iar când te gândești că Tunelul Izvor - destinat să fie cel mai lung tunel feroviar al României, simbolul modernizării regelui Carol I - a fost oprit prima dată de Primul Război Mondial, apoi din nou de al Doilea, iar în final abandonat definitiv de regimul comunist - înțelegi că, în istoria României, marile vise inginerești sunt adesea sacrificate pe altarul evenimentelor istorice care nu țin cont de planurile oamenilor.
Cel mai misterios proiect feroviar al României - Tunelul Izvor de sub Munții Bucegi, planificat încă din 1913 sub regele Carol I cu o lungime de 6 kilometri pentru a lega Sinaia de Pietroșița și jud. Prahova de Dâmbovița, construcția începută în ianuarie 1914 de societatea germană Julius Berger (cea care a făcut și Tunelul Teliu), oprită de Primul Război Mondial, reluată în 1938 sub Carol al II-lea și din nou în 1941 cu 2.000 de muncitori de diverse naționalități (germani, ruși, cehi, țigani, unguri, bulgari), oprită definitiv în 1944 și abandonată în comunism, cu intrările betonate astăzi de autorități fără explicații oficiale, generând legende despre laboratoare secrete și conspirații - dovada că, în istoria României, anumite proiecte rămân ascunse sub munți, învăluite în mister, ca rezultat al unor decizii fără explicații publice.