A stropit intenționat cu bolidul o elevă care aștepta autobuzul în ploaie, râzând cu geamul lăsat. Zece kilometri mai încolo, când i s-a stricat mașina, a aflat cu stupoare cine era șoferul de pe platformă...
Luni seara, ora 21:30. O toamnă ploioasă și rece pusese stăpânire pe oraș, iar drumurile județene erau pline de bălți adânci. La o stație de autobuz neacoperită de la marginea unui sat, o elevă de vreo 16 ani, cu o umbrelă ruptă de vânt, aștepta microbuzul să ajungă acasă. Tremura de frig în geaca ei subțire.
Din sens opus se apropia în mare viteză un SUV de ultimă generație. La volan era un bărbat pe la 35 de ani, îmbrăcat scump, care asculta muzică la maxim. Văzând fata și bălțile imense din fața stației, a zâmbit malefic. Nu numai că nu a frânat, dar a tras ușor de volan spre marginea drumului și a accelerat, trecând cu 90 km/h fix prin cea mai mare baltă.
Un val uriaș de apă murdară a acoperit-o pe fată din cap până în picioare, distrugându-i cărțile din ghiozdan. Șoferul a lăsat geamul în jos și a râs zgomotos, strigându-i: „Fă-ți baie, sărăcie!”, apoi a dispărut în noapte. Fata a rămas pe marginea drumului, plângând de umilință și frig.
Zece kilometri mai târziu, undeva într-o zonă izolată a drumului, mândria bărbatului a fost întreruptă de un zgomot puternic sub capotă. Mașina i s-a oprit brusc. Un martor din bord a aprins roșu intermitent: motor calat. O baltă adâncă îi aspirase apă în sistemul de admisie. Mașina de zeci de mii de euro era acum un morman de fiare moarte în ploaie.
A sunat disperat la asistența rutieră. După o oră de stat în frig pe marginea drumului, o platformă veche, dar bine întreținută, a oprit în spatele lui. Din ea a coborât un bărbat de vreo 45 de ani, îmbrăcat într-o salopetă udă. Era Nea Vasile.
Bărbatul cu SUV-ul a alergat spre el, arogant cum îl știm:
— „În sfârșit, băi omule! Hai, urcă-mi mașina pe rablamentul tău și du-mă la cel mai scump service din oraș! Plătesc oricât!”
Nea Vasile s-a uitat la mașina luxoasă, apoi la numărul de înmatriculare. A zâmbit încordat. Din cabina platformei, la căldură, coborâse o elevă de 16 ani. Era înfășurată într-o pătură groasă a tatălui ei, iar hainele îi erau încă ude și pline de noroi. Era fata din stația de autobuz.
Șoferul SUV-ului a înghețat, recunoscând-o imediat.
Nea Vasile a făcut un pas spre el, lăsând troliul din mână.
— „Am auzit că îți plac băile reci pe bani, șefule,” a spus tatăl fetei, cu o voce care a tăiat ploaia ca un brici. „Fata mea m-a sunat plângând că un viteaz cu mașină neagră a spălat-o cu noroi ca să se distreze el. Mi-a dat numărul tău de înmatriculare. Să vezi coincidență: fix numărul de pe mașina pe care tocmai voiam să o tractez.”
Bărbatul a început să se bâlbâie: „Stați... vă plătesc... a fost o greșeală... nu v-am recunoscut...”
Nea Vasile s-a întors, a urcat-o pe fata lui înapoi în cabina caldă, a pornit motorul platformei și i-a zis de pe geam:
— „Nu tractez mașinile «șmecherilor» care stropesc copiii pe drum. Păstrează-ți banii, o să ai nevoie de ei să-ți iei pastile de răceală, că abia ai așteptat o oră. Aici la noi în județ e doar o singură firmă de tractări la ora asta. A mea. Noapte bună, viteazule! Fă-ți baie!”
Platforma a plecat, lăsându-l pe arogant în ploaia torențială, alături de o mașină stricată, învățând pe propria piele că niciun ban din lume nu te poate salva atunci când karma decide să-ți predea o lecție de bun simț.
Fiecare act de batjocură la adresa unui om neajutorat se va întoarce fix atunci când te crezi mai puternic! Universul are un mod absolut genial de a te pune în genunchi în fața celor de care ai râs. Fiți buni, pentru că nu știți niciodată de a cui mână veți avea nevoie când vi se strică „motorul” vieții!