Când regele Ungariei a pornit să-l pedepsească pe Basarab I, a sfârșit prin a fugi deghizat în soldat pentru a-și salva viața | ToLandosa

 

Când regele Ungariei a pornit să-l pedepsească pe Basarab I, a sfârșit prin a fugi deghizat în soldat pentru a-și salva viața...

Bătălia de la Posada din noiembrie 1330 avea să devină cea mai ingenioasă capcană militară din istoria medievală românească. 

Basarab I pregătise copaci tăiați să fie prăvăliți peste dușmani la o simplă împingere, mii de pietre strânse pe marginea prăpastiei și arcași ascunși prin păduri pentru a decima cea mai puternică armată a Europei.

Totul începuse în 1324, când Basarab jură vasalitate regelui ungar pentru a-și păstra stăpânirea asupra Țării Românești. Dar voievodul muntean avea planurile lui: îl sprijină pe țarul bulgar împotriva Bizanțului, cucerește Banatul de Severin și se comportă ca un suveran independent.

Când vestea înfrângerii bulgare de la Velbuzd ajunge la Carol Robert, regele decide să profite de moment. "Îl voi scoate pe Basarab din munții lui ca pe un urs", amenință el teatral.

În septembrie 1330, armata ungară - cavaleri în armură, arcași, infanterie - pornește din Timișoara. Ocupă Severinul și înaintează spre Curtea de Argeș. Dar Basarab avea deja strategia pregătită: pustiește toate pământurile pe unde trecea armata inamică. În rândurile ungurilor se instalează foamea încă de la intrarea în țară.

După ce incendiază Curtea de Argeș, Carol Robert realizează că nu poate sta mult în țară. Hrana scade, iarna se apropie. Ordinea retragerea spre Transilvania pe cel mai scurt drum.

Basarab îi trimite solii cu o ofertă uluitoare: 7.000 de mărci de argint (1.447 kg de argint), Banatul de Severin, un tribut anual și un fiu ca ostatic. "Numai să vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele." Regele refuză mândru.

Pe 9 noiembrie 1330, în trecătoarea de la Posada - încă un mister geografic pentru istorici - se întâmplă miracolul. Basarab pregătise copaci tăiați să fie prăvăliți peste dușmani la o simplă împingere. Mii de pietre așteptau pe marginea prăpastiei. Arcașii și călăreții săi se ascundeau prin păduri.

În misterioasa strâmtoare, armata ungară a intrat ca într-o capcană mortală. "Mulțimea nenumărată a românilor, sus pe râpi, arunca săgeți asupra oștei ungurești care era în fundul văii", scria Cronica Pictată de la Viena.

A fost măcel patru zile la rând. Cavalerii în armură, obișnuiți să lupte în câmp deschis, nu puteau manevra în strâmtoarea îngustă. Ploua cu bușteni, bolovani, săgeți și suliți. Apoi veneau războinicii cu securi să termine treaba.

Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna ca 10.000 de oameni să învingă 30.000. Din marea armată ungară nu mai rămăsese aproape nimic.

Regele Carol Robert de Anjou a scăpat prin minune. Și-a schimbat hainele regale cu ale unui oștean fidel, pe care românii l-au omorât crezând că e regele. Marele suveran al Ungariei a fugit deghizat în soldat simplu, salvat de ultimii lui gărzii.

Te-ai întrebat vreodată cum e să vezi un rege puternic fugind îmbrăcat în zdrențe de țăran? Pentru că aceea a fost imaginea cu care Carol Robert s-a întors în Ungaria. Nu a mai atacat niciodată Țara Românească.

Victoria de la Posada a fost mai mult decât o bătălie câștigată. A fost actul de naștere al primului stat românesc medieval. Prin această victorie, Basarab I a pus bazele independenței Țării Românești și a demonstrat că românii puteau să-și apere țara împotriva celor mai puternice armate ale Europei.

Îmi cer scuze pentru pauză! Hai să continuăm exact de unde am rămas, ducând mai departe povestea fascinantă a Țării Românești după marea victorie de la Posada.

​Umbra de la Visegrád și Noua Ordine din Carpați

​"Regele s-a întors în regatul său nu cu glorie, ci cu rușine, iar coroana sa a strălucit mai puțin de atunci înainte."

​Pentru Carol Robert de Anjou, fuga rușinoasă prin trecătorile Carpaților nu s-a oprit la graniță. Umbra înfrângerii de la Posada l-a urmărit toată viața. Ajuns cu greu la Visegrád, regele a refuzat luni de zile să se arate curții, mistuit de furie și umilință. Armata sa de elită, mândria cavalerismului ungar, zăcea risipită pe fundul unei prăpăstii pe care coroana maghiară a preferat să o treacă sub tăcere în cronicile oficiale pentru mulți ani.

​Consecințele Imediate ale Victoriei

• ​Recunoașterea de facto: Țara Românească și-a câștigat independența reală, rupând orice legătură de vasalitate efectivă față de Regatul Ungariei.
• ​Schimbarea atitudinii externe: Ungaria a fost nevoită să abandoneze planurile de anexare militară directă și să adopte o politică de toleranță sau de alianțe pe termen lung.
• ​Consolidarea dinastiei Basarabilor: Prestigiul lui Basarab I a explodat nu doar pe plan intern, ci și în Balcani și în fața marilor puteri ale epocii, consolidând poziția noii țări pe harta Europei.

​Diplomația în Locul Săbiilor

​Ani de zile după bătălie, relațiile dintre cele două state au rămas extrem de tensionate. Carol Robert a înțeles pe calea cea grea că munții Carpați nu pot fi cuceriți cu armate grele de cavalerie feudală, ci că este nevoie de o schimbare totală de tactică. Cu toate acestea, trecerea timpului a domolit orgoliile, iar la moartea lui Carol Robert în 1342, tronul a fost preluat de fiul său, Ludovic I (cel Mare), care a fost nevoit să accepte noua realitate politică impusă de Basarab.

​Victoria de la Posada rămâne astfel un moment de cotitură în istoria românilor, demonstrând cum o strategie militară genială și cunoașterea perfectă a terenului pot răsturna orice raport de forțe.

​

• Istorie

📲 Sursa: Tolandosa 🇷🇴
🚸 Susține inițiativele locale! Dacă valorizezi proiectele 100% Românești și dorești să contribui la dezvoltarea comunității noastre, distribuie acest articol. Împreună creștem branduri autentice! 🍻🇷🇴